de Raluca Grințescu
Mario Sorin Vasilescu a fost trestia care nu s-a rupt niciodată în toate încercările prin care a trecut, fie ele personale sau cele ale României. Domnul tocmai a cules această trestie pentru a împodobi o jerbă a cerului.
Nu poți înțelege fierul decât ruginind odată cu el
Anunţăm cu durere în inimi trecerea la Domnul a fondatorului Grupului Național de Studiu și Practică Yoga (GNSPY), Yogacharya Mario Sorin Vasilescu, personalitate marcantă care a schimbat destine, a modelat personalităţi, a educat şi a ghidat, oferind din cunoaşterea şi lumina sa cu o dărnicie rară. Carisma şi enormul său potenţial de empatie i-au adus recunoaşterea de lider firesc al mişcării „yoga” din România. Realizator de emisiuni de radio şi de televiziune, publicist şi pedagog eminent, Mario Sorin Vasilescu a fost unul dintre acele modele de profesor de care este atâta nevoie, dar care - din păcate - sunt din ce în ce mai rare. După o viaţă dedicată ajutorării oamenilor prin mijloacele specifice Yogăi, Mario s-a stins din viaţă duminică, 9 august, la Spitalul Judeţean din Braşov, după ce - în cursul dimineţii de miercuri, 5 august - a suferit un accident vascular cerebral. Yogacharya Mario Sorin Vasilescu se afla la Moeciu de Sus, unde susţinea cel de-al 25-lea stagiu de vară de yoga, destinat dizolvării blocajelor emoţionale şi iertării.
„În dar aţi luat, în dar să daţi”
„Marele pericol pentru mulţi dintre noi nu este acela de a ţinti prea sus şi de a rata, ci de a ţinti prea jos şi de a reuşi”. Aceste vorbe spuse de Michelangelo au constituit unul dintre motto-urile dragi lui Mario, care a fost un exemplu viu pentru ceea ce înseamnă să ţinteşti sus şi să reuşeşti. Mai mult decât atât: ne-a învăţat că suntem una cu arcul, cu săgeata, cu punctul spre care ţintim, ne-a arătat că suntem însuşi zborul săgeţii şi însăşi atingerea ţintei.
Încă din 1971, Mario a predat neobosit, cu un entuziam greu de egalat, celor peste 18.000 de oameni care au cules fructele întâlnirii directe cu el. A căutat mereu cuvintele cele mai potrivite pentru a ajunge la sufletele noastre, exerciţiile cele mai eficiente pentru a ne alina suferinţele şi a ne îndrepta caracterele. Pentru mulţi alţii, exerciţiile propuse de el au condus la vindecarea bolilor de care sufereau. Din iubire fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, el nu a luat niciodată plata pentru ajutorul acordat, respectând porunca Mântuitorului Hristos care a spus: „În dar aţi luat, în dar să daţi” (Mt. 10, 8). Ca urmare a acestor minunate fapte, lumea l-a comparat adesea cu „doctorii fără de arginţi”.
„Spre deosebire de oameni, eu nu îmi dau demisia decât când s-a terminat cu mine!”
Cu toţii am învăţat de la el că yoga este mai mult decât aflăm din cărţi: este viaţa trăită conştient, este să fim oameni între oameni, în realitatea de zi cu zi, recunoscând întâi de toate ce este profund, real şi autentic în fiecare dintre noi. Prin yoga am reușit să scormonesc înăuntru, în ungherele ferecate ale ființei mele, să îmi simt trupul viu și comunicativ, să am o cale pe care să pășesc cu inima, să zâmbesc mai des cu convingere, să redescopăr uimirea copilăriei, să fiu stângace din nou, să trăiesc, în loc să suport, să nu neg că sunt lucruri mai rele decât frica de dragul fricii, că cei mai amuzanți oameni sunt cei care odată au fost triști, că oamenii mă pot răni doar dacă îi las eu, că mersul înapoi este mai dificil decât mersul înainte, că viața mă susține, indiferent că vreau sau nu, și lista poate continua cu ușurință. Pentru mine, yoga, în punctul în care mă aflu acum, redă întocmai ceea ce Mircea Eliade a înrămat perfect în tabloul timpului iubirii: „Dacă ai ști cât am fugit de tine până te-am întâlnit”... Ultimele cuvinte pe care Mario mi le-a adresat, într-un sms, rămân mărturia vie că viața nu are subtitrare, ori o înțelegi, ori nu: „Spre deosebire de oameni, eu nu îmi dau demisia decât când s-a terminat cu mine!”