de Alex Tărău
„The Martian” spune povestea unui astronaut (Matt Damon) abandonat pe Marte după ce o furtună de nisip îi gonește echipa de cercetători, care îl consideră mort și îl lasă singur printre stele. Mark, personajul lui Damon, este nevoit să supraviețuiască și să găsească un mod de salvare. Botanist fiind, reușește să planteze cartofi într-o seră antropică, cei de pe Pământ îi interceptează mesajele și pornesc să îl salveze. Filmul nu impresionează prin subiect, nimic nou pe frontul Interstelar, ceea ce îl scoate în evidență este frumusețea. Frumusețea imaginilor. Executate cu o dexteritate superbă, se fac remarcate deja din prima scenă, răsăritul soarelui apoteotic privit de pe „planeta roșie”. Camera de filmat plutește prin spațiu, se învârte în jurul unei nave spațiale, merge pe Pământ, vizitează Marte și reușește, în final, să aducă la viață și cele mai aride locuri văzute de obiectivul său, și de aceea „The Martian” va fi un competitor serios la Oscarurile anului 2016 la categoriile care țin de imagine. Matt Damon aproape că duce tot filmul în spate și, ținând cont că petrece mai bine de trei sferturi din film singur, cea mai mare provocare a fost comunicarea sa cu spectatorul. Dialogul nu a putut fi folosit ca instrument principal și e cam greu să îl faci pe privitor să înțeleagă anumite idei, mai ales cele cu un caracter științific, fără să le spui pe nume. Regizorul Ridley Scott a folosit o metodă mai puțin originală, dar eficientă, pentru a rezolva această problemă: l-a făcut pe Mark să păstreze un fel de jurnal video în care detaliază situația în care se află. Faptul că regizorul Ridley Scott a abordat un ton diferit de anterioarele sale creații SF („Prometheus”, „Blade Runner”), optând pentru ceva mai relaxat, a lăsat o senzație proaspătă asupra întregului film. Umorul utilizat este, de fapt, cel care apropie audiența de personaj și îi face să se identifice cu povestea lui, pentru că, chiar dacă aceasta nu conține prea multe din temele vieții de zi cu zi, glumele echilibrează și încălzesc relația aceasta. Dar totul vine cu un preț, și folosirea umorului are unul foarte mare, anume acela că filmul nu va mai fi luat în serios, mai ales când sfârșitul încearcă din răsputeri să atingă asta. La reușita filmului trebuie amintită și muzica superbă prin care compozitorul Harry Gregson-Williams reușește să controleze pulsul tuturor celor care vizionează pelicula, jucându-se cu sentimentele audienței într-un mod foarte riscant, dar controlat în permanență.
Concluzia: în cazul în care credeaţi că e imposibil ca o carte iniţial publicată pe gratis pe un blog să ajungă un film de sute de milioane de dolari, vă înşelaţi! Dar Andy Weir s-a asigurat ca acest roman să merite o peliculă care nu dezamăgeşte.
„Marţianul“ („The Martian“)
SUA, 2015
Regia: Ridley Scott
Cu: Matt Damon, Kristen Wiig,
Kate Mara, Jessica Chastain, Jeff Daniels, Sean Bean
Distribuit în România de:
Odeon Cineple
