de Iulian D. Moleianu

Alintat „Jorjac” de familie şi de prietenii apropiaţi, George Alexandru este, poate, ultimul june-prim din generaţia sa. Nu un dandy de operetă, ci seducătorul complex, prin erudiţie, talent şi şarm, care îşi hipnotizează spectatorul şi care trezeşte pasiuni în rândurile doamnelor. El „este”, chiar dacă a plecat răpus de o boală fulgerătoare, pentru că artiştii nu mor niciodată. Actor de prim rang, recitator, interpret al propriilor cântece, dar mai presus de toate prieten, Jorjac a lăsat în urma sa un spaţiu de neacoperit.

Ion Haiduc: „Atenţiune naţiune!!!” sau vestea care a detonat bomba

Aşa cum spunea într-unul dintre cântecele sale (din coloana sonoră a filmului „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, pe muzica lui Dani Constantin) „aş vrea să plec, dar lumea-i mare, dar nici pe jos, nici chiar călare şi nici cu carul cel de foc, ci cu o trăsură fermecată, de zece cai în şir purtată”, George Alexandru a fugit într-o stea. Practic, fără să „anunţe” pe nimeni, pentru că starea sănătăţii sale s-a deteriorat galopant. Trecerea sa i-a surprins pe toţi apropiaţii actorului, cărora pur şi simplu nu le-a venit să creadă că Jorjac s-a prăpădit din pricina unei complicaţii abdominale grave. Discreţia a fost cuvântul de ordine în familia actorului şi, dincolo de declaraţiile oficiale făcute de soţia sa, Manuela, mulţi dintre apropiaţii artistului au aflat vestea tragică de la actorul Ion Haiduc, care a postat pe o reţea de socializare: „Atenţiune naţiune!!! Azi-noapte a plecat dintre noi actorul, prietenul şi colegul nostru George Alexandru!!! Dumnezeu să-l odihnească!!!”. A fost anunţul care ne-a tăiat tuturor respiraţia.

Când Mălăele fuge de durere...

Starea de şoc a continuat, pentru că, luni, la „Nottara”, parcă nimănui nu-i venea să creadă. Erau acolo, printre alţii, prietenii săi actori Alexandru Repan, Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Cristian Şofron, Ştefan Bănică Jr, Maia Morgenstern, George Mihăiţă, George Ivaşcu, Elvira Deatcu, Ion Haiduc, Petre Moraru, Carmen Tănase, Bebe Cotimanis, Andi Vasluianu, Emilia Popescu, regizorii Constantin Dicu şi Ovidiu Georgescu… Și mulţi alţii… Durerea a fost atât de mare, încât Horaţiu Mălăele n-a suportat să se apropie decât o clipă, la cinci-şase metri de catafalcul pe care era aşezat prietenul său, şi s-a refugiat să plângă în casa de bilete...

Alexandru Repan: „Jorjacule, ai făcut multe năzbâtii, dar asta le-a întrecut pe toate!”

Colegii l-au considerat un prinţ al scenei şi îi pregăteau spectacolul aniversar, programat peste doi ani, odată cu probabila redeschidere a Teatrului Nottara. De altfel, se pare că, în momentul închiderii teatrului, pe motiv de risc seismic maxim, George Alexandru urma să înceapă lucrul la două premiere, fapt care l-a determinat pe Alexandru Repan să afirme, în discursul dedicat colegului său: „Jorjacule, ai făcut multe năzbâtii, dar asta le-a întrecut pe toate! Mai aveam atâta de jucat, de trăit împreună, dar tu te-ai grăbit. Câte mai aveam de făcut, câte filme de filmat şi câte şpriţuri mai aveam de băut...”

Sergiu Nicolaescu şi Nae Caranfil, regizorii de film preferaţi

George Alexandru a primit cele mai mari bucurii de la filmul de lung metraj lucrând cu Nae Caranfil („Asfalt tango”, „Filantropica”, „E pericoloso sporgersi”), dar mai ales jucând sub bagheta lui Sergiu Nicolaescu, în producţii de top precum „Noi, cei din linia întâi”, „Mircea”, „Coroana de foc” sau „Oglinda, începutul adevărului”. Într-o discuţie purtată cu semnatarul acestor rânduri, actorul mărturisea: „La Sergiu era fascinant că lucram numai în armuri adevărate, nu umblam cu făcături. Tot cu el am învăţat să călăresc şi să mânuiesc sabia. Nicolaescu era un tip teribil de serios, la filmările sale nu mişca nimeni, iar tu ca actor te identificai cu personajul”.

Pendulând pe axa Amza Pellea - Nichita Stănescu

Născut la Bucureşti, la 21 noiembrie 1957, George Alexandru a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. În primul an i-a avut profesori pe Amza Pellea şi pe Dan Micu. În următorii ani, a lucrat sub îndrumarea lui Gelu Colceag şi a lui Ion Cojar. Puţini ştiu că pasiunea pentru film nu era singulară în familia actorului, fratele acestuia, Dan Alexandru, fiind operator în cadrul TVR. La Teatrul Nottara a urcat pentru prima oară pe scenă în 1985, pe când era student, iar printre spectacolele de referinţă se numără „Jocul dragostei şi al morţii”, „Capul de răţoi”, „Titanic Vals”, „O noapte furtunoasă”, „Revizorul” şi „Avarul”. Până în ultima clipă i-a purtat un respect şi o dragoste deosebită lui Amza Pellea, care l-a susţinut nu doar în meseria de actor, ci şi în pasiunea pentru poezie, „Nea Mărin” fiind unul dintre cunoscuţii actori-poeţi. De altfel, Amza şi Nichita Stănescu i-au insuflat lui George Alexandru dragostea pentru vers într-atât de mult, încât actorul ajunsese să propună regizorilor cu care lucra anumite poeme pe care dorea să le recite în timpul filmărilor şi pentru care, de cele mai multe ori, primea acceptul.

Cântând, pe urmele lui Gheorghe Dinică şi ale lui... Dan Spătaru

George Alexandru a cântat pentru prima oară în filmul de televiziune „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, în regia lui Constantin Dicu, distins cu Premiul APTR. După succesul filmului şi după ce a devenit o modă ca actorii români să se autopromoveze pe CD-uri, artistul a avut ideea de a lansa un album inedit. CD-ul, care conţine 14 piese, a intrat deocamdată doar în posesia prietenilor apropiaţi, urmând ca el să fie distribuit pe piaţă cât mai curând. Albumul „Jorjac în melodii” conţine, în majoritate, piesele compuse de Dani Constantin pentru coloana sonoră a „Frumoşilor nebuni”, dar şi cântece interpretate de Gheorghe Dinică. Interesant este că, în filmul „Frumoşii nebuni”, al cărui scenariu este inspirat din romanul cu acelaşi nume, scris de Fănuş Neagu, personajul interpretat de George Alexandru este, de fapt, parabola simbolică a lui... Dan Spătaru, un alt mare dispărut, prieten la cataramă cu autorul cărţii.

„Pe lângă faptul că am fost colegi, prieteni, eram și nașul lor de căsătorie. Pentru mine este o tragedie, o mare parte din viața mea, din tinerețea mea a fost legată de George.

A murit o parte din mine, e ceva care nu se va mai putea întoarce, nu am să mai pot râde cum am râs și nu am să mai pot trăi cum am trăit. Sunt atâția zeci de ani, deci o viață, în care am fost împreună și la bine, și la rău“ (Cristian Șofron)

Manuela Alexandru: „A fost un om minunat. Un soţ extraordinar de iubitor, un prieten extraordinar, o veselie de om, un sensibil“

Spuneam că George Alexandru a avut un şarm aparte. Asta nu l-a făcut însă să ajungă pe prima pagină a gazetelor colorate, ba din contră, a trăit discret. Cu soţia sa, Manuela (Manu, cum îi spun apropiaţii), s-a căsătorit în 2003 şi a iubit-o şi a respectat-o până în ultima clipă. De altfel, după trecerea soţului său la cele veşnice, Manuela Alexandru avea să spună: „A fost un om minunat. Un soţ extraordinar de iubitor, un prieten extraordinar, o veselie de om, un sensibil. Singura declaraţie pe care vreau s-o dau este referitoare la ştirea apărută pe un anumit post de televiziune, cum că ar fi fost o moarte suspectă şi că familia ar dori o anchetă. Complet neadevărat. Vreau să spun în mod oficial: am fost tot timpul în spital, lângă soţul meu, doctorii au dat dovadă de un devotament incredibil, de un profesionalism desăvârşit, iar ştirile false într-o astfel de situaţie arată neprofesionalismul celor care le fabrică. Mulţumiri personalului din Spitalul Fundeni”.