de Silviu Ghering
Cine spune că n-a fost niciodată tentat măcar să încerce, dacă nu a și participat, sub orice formă, la un joc de noroc, ori minte, ori este vreun sfânt rătăcit pe pământ... De la „tradiționala” plagă socială „alba-neagra” până la jocuri de casino ca blackjack, poker, ruletă, zaruri sau celebrele „păcănele”. Adulate de unii, blestemate de alții, de-a lungul timpului s-au dezvoltat multiple forme de jocuri de noroc. Chinezii au înregistrat oficial primele jocuri de noroc în anul 2.300 î.e.n. Existenţa lor este consemnată în multe manuscrise străvechi, care le atestă prezența în societățile orientale precum Egiptul Antic, Japonia, India, dar și în Grecia Antică sau Roma Antică. Se poate spune că de atunci n-au încetat să evolueze și sunt în continuare în plin proces de dezvoltare: în prezent se poate paria sau se poate juca pe internet 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Deși dependența de jocuri de noroc este la fel de grea și de gravă ca orice altă dependență, nu există nicăieri o lege care să le interzică, mai mult, sunt acceptate și tolerate din punct de vedere social.
A doua plăcere a lui Casanova, după femei
„Faraon” este un joc de cărţi apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea, în Franţa, jucat de „bancă” şi câţiva jucători, care câştigă sau pierd în funcţie de cărţile date pe faţă ce corespund sau nu celor aflate deja pe masă. Era considerat la vremea aceea un joc dintre cele mai „politicoase”. Era jucat în special de bogătași, datorită sumelor mari de bani ce se puteau câştiga sau pierde.
Primele referiri la un joc numit „Faraon” apar în sud-vestul Franţei pe la 1688, în timpul lui Ludovic al XIV-lea. „Faraon” şi varianta sa italienească „Basset”, cele mai populare jocuri de cărţi din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, au fost, de fapt, interzise în timpul aceluiaşi rege sub amenințarea unor sancţiuni dure, din cauza „schimbărilor de stare socială la care pot duce”, cum se precizează în decretul regal, dar au continuat să fie jucate la scară largă în Anglia secolului al XVIII-lea. Jocul a cărei denumire pare să nu aibă nicio legătură cu împăraţii egipteni era al doilea lucru pe care Casanova îl ştia cel mai bine, după femei...
Cu cine juca „Faro” celebrul Doc Holliday
Cu numele redus la „Faro”, jocul s-a răspândit în Statele Unite în secolul al XIX-lea, devenind cel mai popular joc de noroc. S-a consemnat, de exemplu, că vestitul Wyatt Earp era un pasionat jucător de „Faro”, împreună cu la fel de cunoscutul său prieten și coleg de „poteră” Doc Holliday. Numit şi „Bucking the Tiger” („Tăierea tigrului”), după tigrul bengalez imprimat pe spatele vechilor cărţi de joc, a fost jucat în toate sălile de joc din bătrânul Vest din 1825 până în 1910. Pentru că în 1910 jocurile de noroc au fost interzise în Statele Unite. Au luat, însă, amploare în cluburile în care puteai să intri doar dacă știai... parola!
Reno a deschis „drumul” în 1931
Aflat în mijlocul deșertului, fără surse naturale de venit, statul Nevada „rupe” Uniunea și legalizează jocurile de noroc la 19 martie 1931. Culmea este că primul cazino licenţiat, „Owl Club” din Reno - „The Biggest Little City in the World” („Cel mai mare oraș mic din lume”) -, celebrul centru concentraționar al jocurilor de noroc înainte de Las Vegas, nu avea în ofertă „Faro” la data deschiderii, la 26 martie 1931. Patru zile mai târziu, „Bank Club”, deschis pe aceeaşi stradă, avea, însă, incluse şi trei variante de „Faro”. „Bank Club”, deţinut de Bill Graham şi Jim McKay, a devenit una dintre cele mai puternice afaceri din stat. Până în 1936, clubul a rulat reclame prin care se lăuda că „plăteşte cele mai multe taxe la stat”, şi era „locul ce serveşte cele mai fine băuturi şi care nu se închide niciodată”.
Las Vegas „scoate” PIB-ul Republicii Moldova!
Primul cazino a fost deschis în Las Vegas „abia” în 1941. Au început să „curgă” investitorii, au început să „curgă” banii pentru că oamenii nu mai erau obligați să fugă de autorități când pariau sau mergeau la jocurile de noroc. Așa că au apărut ca ciupercile după ploaie foarte multe hoteluri și cazinouri. Așa a luat ființă celebra „Strip”, strada-distracție, pe drumul care leagă Las Vegasul de Los Angeles. De departe cel mai faimos cazino deschis pe „Strip” a fost „Flamingo”, construit cu banii Mafiei. Pentru că nu a avut profitul scontat, la şase luni de la deschidere patronul a fost împușcat... La 70 de ani de la inaugurare (26 decembrie 1946), „Flamingo” rămâne la fel de emblematic. Este, însă, mult mai luminos.
În imensele săli ale sutelor de cazinouri din „capitala mondială a jocurilor de noroc” se găsește definiția completă a ceea ce se cheamă „gambling”: mese imense de poker, blackjack, keno, dice, craps (zaruri), aparate mecanice de tip ruletă sau slot-machines îi așteaptă pe „curajoși” să-și încerce norocul. Și aceștia nu se lasă „invitați” de două ori: 37 de milioane de turiști joacă anual în Vegas peste 7,9 miliarde de dolari. Cât PIB-ul Republicii Moldova!
După Las Vegas, SUA mai oferă și alte centre importante ale jocurilor de noroc, precum amintitul Reno (Nevada), Atlantic City (New Jersey) sau Biloxi (Mississippi).
Zonele „fierbinţi“ din afara SUA
Evident jocurile de noroc nu sunt un monopol al SUA. Numită de mulți investitori „noua capitală mondială a jocurilor de noroc”, Regiunea administrativă specială Macao (Àomén) a Republicii Populare Chineze este în plină expansiune. Cu „replici” ale celebrelor cazinouri din Las Vegas, purtând chiar aceleaşi denumiri. Cu o cifră semnificativă de afaceri provenită din jocuri de noroc, nu pot fi omise Sun City din Africa de Sud și Atlantis Paradise Island din Bahamas.
În Europa, primul cazino a fost inaugurat în 1771, în Belgia, și conținea un teatru, trei săli de bal și cinci săli pentru jocuri de noroc. Acum, cel mai mare cazino european se află în Portugalia, la Estoril, la 18 km sud-vest de Lisabona. Alte locuri îndrăgite de jucătorii împătimiți de ruletă sau blackjack sunt Londra, Lacul Geneva sau regiunile franceze Enghien-les-Bains, în nordul Parisului și Provence-Alpes-Coasta de Azur, cu „perla coroanei”, incomparabilul Monte Carlo. În estul continentului punctul cel mai „fierbinte” este Nova Gorica, care atrage în Slovenia zeci de mii de turiști cu cazinourile sale în plină dezvoltare și diversificare.