de Silviu Ghering
În după-amiaza zilei de 30 martie 1981, în jurul orei 14:30, pe trotuarul din faţa Hotelului Hilton din Washington D.C., un tânăr de 25 de ani, drogat cu valium, îl ţintea pe noul preşedinte al SUA (doar 70 de zile trecuseră de la instalarea în funcție!), Ronald Reagan. Ţinând pistolul Rohm RG-14 de calibrul 22 cu ambele mâini, John Hinckley Jr trăgea şase „cartuşe explozive devastatoare” (conform raportului Poliției) asupra președintelui, de la mai puțin de cinci metri. Niciunul nu și-a atins ținta, dar ultimul a ricoșat din aripa blindată a limuzinei prezidențiale în care îl împingea un agent de securitate pe Reagan și i-a intrat pe la subsuoară în plămânul stâng.
Atacatorul, găsit „nevinovat”!
A fost dus imediat la Spitalul Universității „George Washington”. În camera de urgență a spitalului, starea sa a devenit critică, pierdea foarte mult sânge, în ciuda transfuziilor care i se făceau, și a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru a i se scoate glonțul din plămân. După aproximativ două ore, starea președintelui american fusese stabilizată și a mai stat 12 zile internat pentru refacere, dar a rămas cu hemotorax stâng pentru tot restul vieții.
Procesul lui John Hinckley Jr a început la 4 mai 1982 și a durat şapte săptămâni. La 21 iunie a fost găsit nevinovat: conform rapoartelor psihiatrice era labil psihic și a fost internat în Spitalul de Boli Mintale Sfânta Elisabeta din Washington, unde se află și acum. Starea mintală i s-a ameliorat, dar singura „libertate” pe care a dobândit-o sunt vizitele săptămânale de 48 de ore acasă la mama sa.
A fost un mare dușman al URSS
Ronald Reagan a fost al 40-lea președinte al Statelor Unite, ales în 1981 și reales în 1985. A fost unul dintre cei mai populari președinți, pe plan intern aducând relansarea economiei, politica sa concentrându-se pe impulsionarea creșterii economice, reducerea impozitelor și a cheltuielilor bugetare. L-a preocupat și întărirea capacităților de apărare, pentru că era un anticomunist convins și un mare inamic la Uniunii Sovietice.
Anii președinției sale au fost marcați, în plan extern, de apogeul Războiului Rece, dar și de începutul prăbușirii blocului comunist. Spre finalul celui de-al doilea mandat a inițiat un dialog cu fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov, care a permis instaurarea unui climat mai puțin tensionat între cei doi mari protagoniști ai Războiului Rece. A semnat cu liderul sovietic un acord privind eliminarea rachetelor balistice cu rază medie de acțiune. A declarat război terorismului internațional, aprobând bombardarea unor obiective din Libia la 15 aprilie 1986, după ce s-a dovedit implicarea acestui stat în atentatul împotriva unei discoteci din Berlin unde se aflau militari americani. A sprijinit regimurile anticomuniste din Afganistan, Africa, America de Sud și Centrală.
Fotbalist, actor, sindicalist, informator
Ronald Wilson Reagan s-a născut la 6 februarie 1911, în Tampico, Illinois. Fiu al unui negustor ambulant de încălțăminte, a trebuit să recurgă la talentele sale sportive în fotbalul american pentru a-și putea finanța studiile universitare. În 1932 obține licența în Științe Sociale și devine un apreciat cronicar sportiv la posturile de radio. În 1937 își începe cariera de actor la Hollywood, fără a depăși un nivel mediu. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este căpitan în forțele aeriene, dar nu a fost niciodată trimis să lupte, din cauza vederii slabe. Produce, în schimb, la unitatea cinematografică a US Air Force (USAF), filme de antrenament și întărire a moralului soldaților. Între anii 1947 şi 1952 se angajează în politica profesională ca președinte al sindicatului actorilor din Hollywood, fiind remarcat pentru militantismul său anticomunist. Este recrutat de FBI ca informator, cu codul T-10. Era așa obsedat de lupta anticomunistă, că plictisea vorbind despre acest subiect peste tot, la serviciu, dar și în reuniuni între amici.
Ce s-a întâmplat în timp ce depunea jurământul de președinte
Reagan intră în mod activ în politică în 1954, când General Motors îi propune să țină o serie de conferințe în diversele fabrici ale concernului. Reagan își creează un important cerc de relații în lumea financiară și industrială, care, în 1964, îl determină să se consacre în mod exclusiv politicii. Participă la campania pentru alegerile prezidențiale, susținând candidatura reprezentantului republican Barry Goldwater. În 1966, candidează pentru funcția de guvernator al statului California, obținând o victorie zdrobitoare. Este reales în 1970.
Zece ani mai târziu, în 1980, ajunge candidat al Partidului Republican în cursa pentru Casa Albă. Obține victoria împotriva președintelui democrat Jimmy Carter, într-o stare generală de spirit extrem de încordată de capturarea ca ostateci a personalului ambasadei americane din Teheran (Iran). Ostateci eliberați în timp ce Ronald Reagan depunea jurământul de președinte pe Colina Capitoliului din Washington, la 20 ianuarie 1981.
L-a doborât Alzheimerul la vârsta de 93 de ani
După al doilea mandat de președinte, în ianuarie 1989, Reagan s-a retras în California. Ultima dată când a apărut în public a fost la funeraliile lui Richard Nixon, la 22 aprilie 1994. La 5 noiembrie 1994, într-un anunț emoționant, a dezvăluit opiniei publice americane că suferă de maladia Alzheimer. A fost căsătorit, în perioada 1940-1948, cu actrița Jane Wyman, cu care a avut doi copii. La 4 martie 1952, s-a căsătorit cu actrița Nancy Davis, alături de care a rămas timp de 52 de ani. Au avut împreună doi copii, Patricia Ann și Ronald Prescott. Ronald Reagan a murit la 5 iunie 2004, la domiciliul său din Los Angeles, din cauza complicațiilor cauzate de Alzheimer.
Îşi făcea singur discursurile
Mulţi au crezut că Reagan nu are nicio legătură cu discursurile sale populare, și nu populiste!, pe care i le-ar fi scris o armată de oameni talentaţi de la Casa Albă. La câţiva ani după al doilea mandat, au ieşit la iveală teancuri de note scrise de mână, pe hârtii purtând antetul Biroului Oval. Era scrisul lui Ronald Reagan şi erau ideile sale. Erau schiţe de discurs şi discursuri întregi scrise de mână. Discursurile atât de admirate erau chiar ale lui Reagan.
Îi scria soţiei din Biroul Oval
Soţia sa, Nancy, a publicat în 2003 o carte în care dezvăluie o faţetă nebănuită a lui Ronald Reagan. Preşedintele îi scria scrisori Primei Doamne de oriunde îl mânau îndatoririle oficiale. Şi uneori îi scria chiar din Biroul Oval. În 1981, la împlinirea a 29 de ani de căsnicie, scrisoarea sa începea aşa:
„Stimată Primă Doamnă,
În calitate de preşedinte al Statelor Unite, este privilegiul meu să vă recunosc meritele excepţionale în a vă îndeplini datoria: aceea de a face un om, pe mine, cea mai fericită persoană din lume în ultimii 29 de ani”.
Apariţia acestor detalii întregeşte imaginea unui lider complex al lumii libere, care întreaga viaţă şi-a dedicat-o prosperității SUA și desființării comunismului.