de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Castelul Lázár, fosta capitală a secuilor
Pe drumul DN 12, care străbate Țara Secuilor de la Gheorgheni la Toplița, își trăiește existența seculară localitatea Lăzarea. Puțin cunoscută astăzi, comuna harghitană a fost, timp de 400 de ani, o adevărată capitală a Ținutului Secuiesc. Acolo, pe partea dreaptă a drumului, la poalele unei păduri, se află unul dintre cele mai impresionante castele medievale din România.
Ansamblu bastionar unic în Transilvania
În locul în care este situat castelul actual exista în secolul al XVI-lea un conac medieval care a fost demolat parţial de Ștefan al IV-lea Lázár, jude al scaunelor Ciuc, Gheorgheni și Cașin, în locul său fiind ridicată o construcţie de tip romanic, renascentist şi gotic în același timp. Corpul cel mai vechi de clădiri datează din 1532, celelalte fiind adăugate între 1631 şi 1632. Încă de la început s-a dorit construirea unui ansamblu bastionar imens și unic în Transilvania, cu un rol important în Principat, ilustrat prin detaliile construcției: scara monumentală, bastioanele decorate cu inscripții și blazoane sau cornișa pictată după stilul renascentist.
Reconstruit în 1982
Castelul Lázár a fost incendiat și devastat de habsburgi între 1706 și 1707. Zidurile din centru s-au prăbușit, doar cele estice au rămas intacte. După ce a redobândit încrederea casei imperiale, Francisc al IV-lea Lázár a fost numit, în 1742, jude al scaunelor Ciuc, Gheorgheni și Cașin, și familia şi-a mutat reședința din nou la Lăzarea. Unde a ridicat, în 1742, un nou corp, în stil baroc, numit Casa Doamnei. În 1773, castelul a fost împărțit între trei membri ai familiei, până la mijlocul secolului al XIX-lea, dar numai o mică parte din cetate a fost locuită. Cele mai recente cercetări au fost făcute în 1982, reconstruindu-se părți însemnate din Bastionul Roșu, Sala Cavalerilor, Bastionul Ciunt din spatele acesteia, temnița, corpul porții și fațada sudică, precum și câteva zeci de picturi de la 1532.