de Silviu Ghering
Pe la sfârșitul anilor ’70 lumea dădea năvală să umple sălile de cinema la un film italian „cu unu’ gras cu mâna cât cazmaua care caftește în stânga și-n dreapta”, am încheiat citatul din folclorul stradal al vremii respective. „Lo chiamavano Bulldozer” se numea pelicula, „I se spunea Buldozerul” în traducere. În rolul principal, „grasu’ cu mâna cât cazmaua”, era Bud Spencer. Pe care românii l-au îndrăgit imediat și l-au urmărit în toate filmele care au urmat cu el pe afiș, seria cu comisarul Piedone și seria de westernuri „spaghetti”, 18 filme de mare succes alături de Terence Hill. Bud Spencer era un pseudonim, „născut” de la berea sa favorită, Budweiser, și actorul său favorit, Spencer Tracy. Numele său adevărat era Carlo Pedersoli, un „italiano vero” născut într-o familie bogată din Santa Lucia, o zonă cunoscută a oraşului Napoli, la 31 octombrie 1929. Și care a avut o carieră de succes nu numai în cinematografie, pe aceea o cunoaște toată lumea, ci și în sport. Mai exact în natație. Înot și polo.
La naștere avea 6 kilograme!
Într-o autobiografie lansată în 2012, Bud Spencer spune că medicul ginecolog care l-a „extras” pe lume și l-a luat primul în brațe a făcut pe loc hernie: nou-născutul avea nu mai puțin de 6 kilograme! O așa mândrețe de flăcău nu avea cum să stea departe de sport, așa că la numai 6 anișori părinții îl „aruncă” în bazinul de înot, la un club cu ștaif, „Canottieri”. În 1940, familia sa părăsește Napoli din motive de afaceri și se mută la Roma. În primul an după război devenea campion al Italiei la categoria sa de vârstă. Acul cântarului arăta 79 de kilograme, mâna deja îi arăta ca o cazma. Creştea ca Făt-Frumos, într-o lună cât alţii într-un an. În 1946, termină liceul cu note foarte mari și intră la Universitatea din Roma, unde începe să studieze chimia. Este nevoit să-și întrerupă studiile în 1947, când familia se mută din motive financiare în America de Sud. Unde nu are posibilitatea să-și continue pregătirea academică, așa că la Rio de Janeiro lucrează la o linie de asamblare de automobile, la Buenos Aires este bibliotecar, iar mai apoi secretar la Ambasada italiană din Uruguay.
Primul italian din istorie sub un minut pe suta de metri liber
În 1948, revine în Italia, la solicitarea clubului roman Società Sportiva Lazio Nuoto și devine campion al Italiei la înot, stilul liber. La seniori! Un an mai târziu clubul îl vrea în echipa de polo. Cu care câștigă titlul de campion. Dar culoarele îl atrag, parcă, mai mult. Așa că în septembrie 1950 devine primul italian care înoată suta de metri sub un minut. Toate îi mergeau din plin. În 1951 prinde un rol la „și alții” în capodopera lui Mervyn Leroy, „Quo Vadis”. Câteva secunde, câteva cadre, membru al Gărzii Imperiale, dar debutul cinematografic e făcut.
„Un gigante” de aur la Jocurile Mediteraneene 1952. Olimpiada de la Helsinki bate la uşă. Are 102 kilograme, poartă 47 la picior şi atinge 1,94 m. Hercule la 23 de ani. La Viena, la Campionatele Europene, s-a clasat pe locul 5. În Finlanda a prins semifinalele.
1955. Jocurile Mediteraneene merg la Barcelona. Spania are o trupă tare. Dar legea o face Piedone. 4-3 pentru italieni în finală, cu Carlo în zi de graţie, trei goluri. Presa iberică scrie că „afacerea” ar fi fost egală dacă în bazin nu se afla „un gigante”. Prima sa medalie de aur.
1956. Melbourne. La cea de-a XVI-a Olimpiadă, nu mai e cel de altădată... Termină, totuși, în primii 10 din 33 de înotători.
1957. Îi cedează un genunchi. Stă prin spitale. Se îndrăgosteşte de Maria Amato, fiica celebrului producător Giuseppe Amato („La Dolce Vita”). Cu care se căsătorește în 1960. Au fost o viață întreagă împreună, au avut trei copii: Giuseppe (1961), Christine (1962) și Diamante (1972).
Şi-a scris toate scenariile filmelor cu Piedone!
„Iese” definitiv din bazinul de înot și semnează un contract cu casa de discuri RCA. Compune cântece pentru interpreți italieni cunoscuți și scrie câteva coloane sonore pentru filme. În 1965, înființează o firmă pentru publicitate și producție. Produce filme documentare pentru postul italian de televiziune RAI. În 1967, Giuseppe Colizzi, un vechi prieten, îi oferă un rol într-un film western, „Dumnezeu iartă... Eu, nu!” („God forgives... I don’t!”), la filmările căruia îl cunoaște pe Mario Girotti, de care avea să-l lege apoi o prietenie de-o viață. Ambii actori își schimbă numele: Carlo Pedersoli devine Bud Spencer, iar Mario Girotti devine Terence Hill.
În 1973 este turnat primul film din seria cu comisarul Piedone, după o idee de... Bud Spencer, scenariile următoarelor filme din această serie fiind scrise tot de el. Începea epoca de aur a uriașului blajin cu pumnul ca barosul, a justițiarului cu zâmbetul mereu în barbă...
Superiubit şi în România
Şi în ţara noastră biletele la filmele cu aventurile celor doi se vindeau ca pâinea caldă. Cozile erau uriaşe, iar cinematografele se „băteau” să aibă pe afişe producţiile în care jucau Bud Spencer şi Terence Hill. Românii au urmărit cu sufletul la gură „Piedone, comisarul fără armă” (1973), „Comisarul Piedone la Hong-Kong” (1975), „Doi superpoliţişti” (1976), „I se spunea Buldozerul” (1978), „Piedone africanul” (1978), „Par şi impar” (1978), „Un şerif extraterestru” (1979), „Piedone în Egipt” (1979), „Toate mi se întâmplă numai mie” (1980), „Detectiv cu greutate” (1993).
Final senin, cu „Mulțumesc” pe buze...
La 27 iunie 2016, înotătorul-recordman Carlo Pedersoli, alias Bud Spencer, comisarul Piedone, „Buldozerul” ne văduvea pe toți și pleca, la 86 de ani, într-o lume cu siguranță mai bună. „Tata a murit senin la ora 18:15 (19:15 ora României). Nu a suferit, noi toţi îi eram alături, iar ultimul lui cuvânt a fost «Mulţumesc»”, a declarat fiul său Giuseppe.
L-au îngropat în omagii...
La anunțarea morții sale, numeroase omagii i-au fost aduse pe rețelele sociale, în Italia. Premierul Matteo Renzi a postat pe Twitter: „Ciao Bud Spencer, te-am iubit cu toții”. Ministrul italian al culturii, Dario Franceschini, l-a omagiat la rândul său pe Bud Spencer „un mare interpret al cinematografiei italiene, care în timpul îndelungatei sale cariere a reușit să distreze generații și a cucerit audiența cu un mare profesionalism”.
„Eram grasul şi cu slabul“
Bud Spencer a avut o relație de nezdruncinat cu Terrence Hill. „Trebuia să fac tandem cu un alt actor, dar cu o seară înainte de filmare acestuia i s-a făcut rău. Așa că a fost chemat el. Destinul. Suntem singurul cuplu care nu s-a certat niciodată. Și asta pentru că între noi nu exista invidie, așa am devenit frați, mai mult decât prieteni. Spre deosebire de mine, el studiase actoria. Eu nu am făcut academia de film. Dar la final, chiar și o maimuță poate învăța rolurile, nu? În film, eram grasul și cu slabul, nebunul și cumpătatul, pumnul și mintea. În viață? El era un pragmatic, eu un buldog napoletan. Am descoperit comicul westernului fără să ne dăm seama”, povestește Bud Spencer în autiobiografia lansată în 2012.