de Andrei Dicu
Protejarea ecosistemului nu este o lozincă. Câţiva tineri temerari încearcă să sensibilizeze autorităţile şi „oamenii cu bani” pentru a investi în Maramureş, o zonă departe de Bucureşti şi „ruptă” de restul ţării, care tocmai prin această izolare şi-a prezervat seva. Nu este, însă, de ajuns. Începând de la o strategie, continuând cu un act artistic, un film documentar şi terminând cu aplicarea în practic a proiectului, totul ţine de o revoluţie în mentalitate...
Plăţile pentru servicii de mediu, un model american
Filmul documentar „Bun de la natură” înglobează esența relației armonioase de mii de ani dintre om și natură, pe care omul tinde să o ignore tot mai mult în secolul vitezei. Aşa cum spunea Radu Vlad, managerul programului pentru păduri al WWF România, „avem nevoie de conştientizare şi mai ales de solidaritate şi de subfinanţare”. Dar, pentru asta este nevoie de modificări legislative, care se lasă aşteptate, dar care ar permite acea subfinanţare. Mai ales că, într-o lume globalizată, conservarea naturii are nevoie mai mult decât de… rouă. Din acest motiv, filmul este un mesaj transmis autorităţilor, o pledoarie pentru ca acestea să găsească pârghiile pentru a institui printr-o legislaţie adecvată mecanisme de subvenţie. „Proprietarii de terenuri au de-a face cu o mulţime de restricţii impuse de autorităţi. Ideea acestui film este că beneficiarul plăteşte şi că tot ce consumăm trebuie să aibă un preţ corect. Soluţia? Mecanisme de plăţi deocamdată voluntare, dar abordarea noastră ţine mai mult de comportamentul oamenilor. În SUA, există plăţi pentru servicii de mediu. Beneficiarii achită, iar banii se strâng într-un fond de conservare care, ulterior, pot fi reinvestiţi în conservarea naturii”, ne-a declarat Alexandra Puşcaş, din partea WWF România, programul „Dunăre Carpaţi” şi managerul proiectului Solidaron. În ideea „Solidaritate și respect pentru oameni și natură - proiect-pilot pentru dezvoltarea, testarea și promovarea legislativă a principiului «beneficiarul plătește» pentru serviciile de mediu din România”, Solidaron a fost finanţat cu suma de 449.980,92 de euro printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia și se va finaliza la 31 iulie 2016. Suma strânsă este însă prea mică, opinia generală fiind aceea că, pentru realizarea scopului, este necesar cel puţin 1 milion de euro.
Prioritate de interes public
Documentarul „Bun de la natură” vorbește despre interdependența dintre om şi mediu și despre modul în care în viața modernă se poate reconstrui și dezvolta o relaţie echilibrată între om și natură. Soluțiile propuse țin de echitabilitate și de conceptul de a plăti sub o formă sau alta, fie prin plăți pentru servicii de mediu, fie prin compensații celor care păstoresc zonele strict protejate, de a plăti pentru ceea ce natura ne oferă. „Protecţia naturii e o prioritate de interes public în România, depăşită în importanţă doar de siguranţa naţională, sănătatea sau siguranţa publică, respectiv de acţiunile de prevenire a unor calamităţi. În acest context, costurile asociate acestor obiective trebuiesc acoperite din bani publici. Prin modul în care sunt gospodărite, pădurile furnizează în multe cazuri servicii care sunt folosite în activităţi economice generatoare de profit, iar costurile de gospodărire sunt suportate exclusiv de proprietari, fapt nu doar anormal, ci şi imoral”, a declarat Costel Bucur, director Arii protejate şi Păduri, WWF-România.
„Dumnezeu ne-a dat totul, prin natură!”
Filmul „Bun de la natură” a fost realizat în cadrul proiectului Solidaron care își propune să facă o evaluare şi cuantificare a costurilor și beneficiilor a două categorii de ecosisteme, forestiere şi acvatice, a serviciilor de mediu aferente acestor ecosisteme, dar şi a costurilor de administrare a beneficiarilor direcţi ai ecosistemelor analizate din Parcul Natural Munţii Maramureșului, cu scopul final de a îmbunătăți cadrul legislativ relevant. Filmul transpune în practic ideea „Dumnezeu este natura”, iar asta n-o spunem noi, ci înşişi ţăranii autentici, care trăiesc şi respiră în aceastră oază de românism autentic. „Dumnezeu ne-a dat prin natură totul şi avem nevoie de natură. Apă, aer, recolta toată, câtă există… Totul e de la natură”, spune o femeie, zâmbind sprijinită în coada coasei… Iar în comentariul filmului se arată, veridic şi şocant: „Dacă natura ar fi o companie, atunci ar fi cea mai mare din lume. Asta e partea frumoasă a lucrurilor. Dar dacă natura ar fi o companie, ea ar fi falimentară”. Defrişările masive ucid pădurile şi, odată cu ei, viaţa, în aceste zone în care, parcă însuşi Dumnezeu ar fi coborât din ceruri… Ei bine, Hapca Dorin, un copil de pe meleagurile Vişeului de Sus, a găsit soluţia pentru protejarea naturii, dar şi pentru asigurarea traiului zilnic: „Ar trebui să se evalueze valoarea lemnului şi să se primească o sumă de bani, ca să nu se taie această pădure, care e totul pentru noi”. Aceasta este, de fapt, esenţa ideii „Beneficiarul plăteşte pentru serviciile de mediu din România”, care stă la baza strategiei acestui grup de temerari. Proiectul este implementat de WWF România în parteneriat cu R.N.P. Romsilva - Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului, Universitatea București - Centrul de Cercetare în Ecologie Sistemică și Sustenabilitate, Universitatea Ștefan cel Mare Suceava - Facultatea de Silvicultură.
Profesor Angheluţă Vădineanu: „Trebuie să susţinem menţinerea şi conservarea mediului“
În privinţa relaţiei cu lumea politică, domnul profesor Angheluţă Vădineanu, de la Universitatea Bucureşti, implicat de mulţi ani în „fenomen”, ne-a declarat: „S-a spus că trebuie să influenţăm discursul politic. Ei bine, am reuşit, prin fixarea celor 17 obiective majore ale dezvoltării durabile a mediului. Sigur, după un timp, politicienii şi-au zis: «Băi, ăştia ne aburesc! Vorbesc despre conservare şi se opun dezvoltării». Cu alte cuvinte, avem grijă de fluturi, de broaşte şi îi marginalizăm pe ei… Sunt convins că aţi auzit de multe ori replica oamenilor «pragmatici», de tipul «Iar aţi început, dom’le, cu astea? Noi trebuie să ne dezvoltăm». Ştiu cu ce m-am confruntat, încă din anii ’90, când mi se spunea că nu există bani pentru protecţia mediului şi nici pentru susţinerea unor iniţiative, deşi eu vorbeam despre reformă micro şi macroeconomică. Deja au apărut reacţii adverse, din partea sectorului de business. Totul se referă la bani, dar sunt o serie de valori, precum cele socio-culturale, care nu pot fi exprimate în bani. Acestea trebuie luate în considerare, atunci când se elaborează programe de dezvoltare. Beneficiarii, adică noi toţi, trebuie să susţină menţinerea şi conservarea mediului”.