de Carmen Ciripoiu

Unul dintre cele mai grele lucruri cu care s-a confruntat Marin Moraru de-a lungul vieții a fost să-și amintească de prietenii dispăruți, tot mai mulți de la o vreme. La fel de greu ne este nouă astăzi, tuturor celor care l-am cunoscut, care l-am savurat în orice rol jucat. Diamantul Marin Moraru, extrem de strălucitor șlefuit, a pălit şi-a obosit... După ce a uimit lumea teatrului, de la specialiști la spectatori și colegi, pe 21 august 2016 a ales să ne părăsească și să meargă să se odihnească puțin…

A vrut să devină inginer sau aviator

S-a născut într-o zi de vineri, pe 31 ianuarie 1937, „când afară ningea cu fulgi cât vrabia”, cum i-a plăcut să spună de nenumărate dăţi. Și ori de câte ori se așternea covorul alb, Marin Moraru devenea trist, conștient că „nici măcar iernile nu mai sunt ca altădată”. Provenind dintr-o familie modestă, de muncitori, Marin Moraru și-a încercat prima dată norocul la Politehnică. Și-a dorit să devină inginer sau aviator. Însă a descoperit că între el și cele două meserii există o mare nepotrivire de caracter, iar singurul lucru care i s-ar potrivit ar fi slujba de actor. Faptul că nu a reușit la primul examen să intre în lumea fascinantă a UNATC-ului nu l-a tulburat. A fost admis doar ca… audient, dar cu timpul a reușit să se transforme într-o valoare națională.

Un suflet de copil

La fel de bine i-a mers și pe partea sentimentală. Marin Moraru și-a cunoscut soția, pe doamna Lucia, când aceasta era liceană. Faptul că s-au căsătorit în ziua de 29 februarie i-a făcut deseori să glumească și să spună că nu sunt împreună de mai bine de jumătate de veac, ci doar de vreo… 12-13 ani. Ce-i drept, Lucicăi, așa cum o alinta actorul, nu i-a fost foarte ușor să fie nevasta unui geniu de talia lui Marin Moraru, lucru pe care l-a și recunoscut într-un interviu: „Au fost momente mai dificile în viață, e foarte adevărat. Însă, câteodată, și el își da seamă că poate a fost mai nervos și îi pare rău. Marinuş are un suflet de copil, niciodată n-ar putea să gândească rău despre cei din jur și mai ales față de cei care-i sunt foarte apropiați. Și eu zic că, dacă am trăit atâția ani împreună, nu i-am trăit dintr-un anumit motiv, pentru că actorii până în zilele noastre nu au câștigat mare lucru”. Chiar dacă au muncit pe rupte (Lucia fiindu-i și colegă la radio), cei doi nu au reușit să strângă mare lucru, pentru că arta nu oferă compensații substanțiale. Așa că s-au bucurat de viață, în dese rânduri, călătorind…

Ce-şi dorea? „O explozie a… mămăligii”

„Filmul românesc e plin de beep-uri. De-aia nu mai joc”. Astfel a explicat Marin Moraru o destul de lungă absență din lumea magică a filmului și teatrului, după nu mai puțin de 60 de decenii în care a interpretat roluri memorabile. Nu mai putea suporta scenariile noi ale peliculelor în care se rostesc înjurături. Așa că a refuzat să joace în lungmetrajele tinerilor regizori, motivând că „societatea este îngrozitoare, e oribilă, mă deprimă. Ar trebui să se întâmple o explozie a mămăligii ca să se rezolve ceva. Nu e admisibil ca un popor să trăiască așa. (…) Ce scenariu să joc? Cu cine? Am un singur ficat”. Nici măcar la spectacole de teatru nu s-a mai dus pentru că „văd urâțenii, trebuie să le spun ce am văzut și nu pot să mint. De obicei le inventez că am alte chestii de făcut”.

Cât privește politica, Marin Moraru nu a mers nici la vot, preferând să fie doar un simplu… observator. Poate că acestea au fost motivele pentru care Marinuș a avut mereu o privire care venea parcă dintr-un alt tărâm, în care se oglindea atât candoarea lumii, cât și toată tristețea ei. Pesemne că nu a fost ușor nici pentru Dumnezeu să creeze o asemenea minune și să-i dea o înfățișare de om obișnuit…

Marea sa iubire: animalele!

Care a fost cadoul pe care nu l-a putut uita niciodată maestrul Marin Moraru? O pisică! Giorgia. Cu ochi mari și verzi, care i-a fost oferită în cadrul unei emisiuni tv. De alfel, iubirea sa pentru animale era arhicunoscută, iar Marinuș ajunsese chiar să ducă mâncare la câinii fără stăpân, pe care-i hrănea și apăra de cruzimea oamenilor fără suflet. Dar dragostea lui au rămas tot pisicile. După ce l-a pierdut pe Frac 1, un motan care i-a fost tovarăș de viață 20 de ani, a suferit enorm. Dar soarta i l-a scos apoi în cale pe Frac 2, un pisic superb alb cu negru, al cărui tors l-a făcut mult timp să uite de toate relele lumii…

„Nu mi-e frică de moarte, ci de pragul acela... (...)

Nu mi-e frică decât de o boală urâtă, care nu se mai termină“ (Marin Moraru)

„Când sunt pe scenă nu am timp să văd publicul sau să mă gândesc la el. Mi-l închipui ca pe o gaură neagră, în care știu că există o ființă, cu multe capete, cu mulți ochi, multe urechi și guri căscate“ (Marin Moraru)

Împreună cu Octavian Cotescu ne-a făcut să râdem cu lacrimi în filmul „Operaţiunea Monstrul”

În cinema, rolul cel mai cunoscut l-a făcut în „Operațiunea Monstrul” (Corneliu), dar memorabile rămân și „personajele” create în „Actorul și sălbaticii” (Vasilică) sau „Toamna bobocilor” (Toderaș)

25 de lung metraje de-a lungul vieţii

Marin Moraru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1961, la clasa celebrei actrițe Dina Cocea, rolul său pentru examenul de diplomă fiind Agamiță Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale. Cariera sa cuprinde 25 de lung-metraje și roluri jucate pe scenele Teatrului de Comedie (1965-1968), Teatrului Bulandra (1968-1971) și Tea- trului Național din București (1971), al cărui Societar de Onoare este din 2002. Spectacole precum „D'ale carnavalului”, „Leonce și Lena”, „Nepotul lui Râmeau”, „Capul de rățoi”, „Umbra”, „Troilus și Cressida”, „Ocolul pământului”, „Trei gemeni venețieni”, „Tache, Ianke și Cadar” (împreună cu Gheorghe Dinică şi Radu Beligan; foto), „Egoistul”, „Crimă pentru pământ” l-au avut în fruntea distribuției... În anul 2007, Marin Moraru a primit Premiul pentru Excelență acordat de revista VIP. Un an mai târziu, alături de prietenii săi Gheorghe Dinică și Victor Rebengiuc, a fost numit Doctor Honoris Causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică cu ocazia aniversării instituției. Tot în același an, actorul a fost decorat de fostul președinte Traian Băsescu cu Ordinul Național Serviciul Credincios în Grad de Mare Cruce. În 2009, lui Marin Moraru i-a fost decernat Premiul Gopo pentru întreaga carieră. Anul trecut Marin Moraru a avut onoarea să primească și Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.