de Raluca Grințescu
Buddha a făcut o observație uimitor de abilă atunci când a spus că noi suntem rezultatul gândirii noastre: „Așa cum gândești, așa vei fi”. Într-adevăr, conștiința - puterea energiei-gând - este cea care creează tot ceea ce noi numim realitate… În consecință, a vă asuma responsabilitatea gândurilor dumneavoastră este un pas necesar pentru a putea funcționa eficient în această dimensiune.
Suntem ceea ce gândim
Un obstacol persistent atunci când ne gândim la conștiință este totuși faptul că termenul „conștiință” și „conștiență” sunt deseori folosite unul în locul celuilalt, ceea ce rezultă într-o doză mare de confuzie. Esențial, conștiința poate fi privită ca mintea cu obiecte, în timp ce conștiența se referă la mintea fără obiecte. Din această perspectivă, conștiința ar putea fi considerată natura relativă a minții, din cauză că este tranzitorie și depinde de condiții, în timp ce conștiența poate fi văzută ca o reflecție a naturii absolute a minții, din cauza fundalului neschimbător. Orice este subiect al schimbării nu are o realitate permanentă. Deoarece conștiința se mișcă mereu, nu poate înțelege nemișcarea, așa că intră în tăcere. Marele yoghin Ramana Maharshi a explicat în acest fel: „Conștiența este un alt nume de-al tău. Deoarece ești conștiență, nu există nicio nevoie să o obții sau să o cultivi. Tot ceea ce trebuie să faci este să renunți să mai fii conștient de alte lucruri, care sunt nonsinele. Dacă cineva renunță să mai fie conștient de acestea, atunci nu mai rămâne decât conștiența pură…” Prin practica repetată a detașării de „alte lucruri”, puterea minții de a sta în sursa ei crește. De aceea, acțiunea spirituală în forma sa cea mai elementară este procesul de renunțare, de abandon.
Descoperirea stării noastre naturale
Înțelepții sunt cu toții de acord atunci când sugerează să eliberăm obsesiile noastre legate de trecut și de viitor, eforturile noastre de a încerca să forțăm viața să fie așa cum credem noi că ar trebui să fie și pur și simplu să ne relaxăm în starea noastră naturală, care este pacea. La început este nevoie de efort, pentru că puterea de distragere a obiceiurilor mentale și a „minții-maimuță” este puternică, însă cu practică susţinută efortul devine lipsă de efort și se naște o spontaneitate naturală și relaxată.
Bucuria necunoașterii
Mintea nu poate fi folosită pentru a înțelege mintea. Cu cât încercați să prindeți mai mult mintea, cu atât realizați mai mult că, de fapt, nu prindeți decât aer. De fapt, dacă veți căuta mintea, nu veți găsi o asemenea entitate. Tot ceea ce veți găsi vor fi gânduri și, chiar dacă încercați să vă fixați pe un gând, va fi ca și cum încercați să prindeți fum… Din cauza diverșilor factori de condiționare, aveți tendința de a vă identifica astfel cu energia gândului. În acest proces, dezvoltați convingerea că ceea ce gândiți că sunteți este ceea ce sunteți. În acest fel, conștiința în sine poate să fie o limitare, contractându-se în diverse imagini de sine chinuite, precum: „Nu merit, sunt prea gras, nu sunt destul de deștept sau destul de bogat sau destul de spiritual”. Fie opusul, precum: „Sunt mai bun decât perechea mea, sunt mai frumos decât ceilalți, sunt mai iluminat decât ceilalți”. Şi așa mai departe, la infinit. Toate aceste imagini construite se bazează pe energia gândurilor cu care vă identificați, acestea devenind cuști pentru voi.
Închiși în gânduri
Totuși, dacă faceți un pas în spate și doar lăsați gândurile să vină și să plece fără să le atașați vreo semnificație personală, devine evident că voi nu sunteți gândurile, ci observatorul gândurilor. Nu sunteți traficul în mișcare, ci spațiul în care curge acest trafic. Ceea ce rămâne atunci când identificarea se desface este conștiența pură spațioasă, fundalul fără mișcare și timp. Este adevărata dumneavoastră natură - înainte de, în timpul și după gânduri, amintiri, senzații, percepții și toate imaginile trecătoare care se nasc și se dizolvă. Aici veniți să vă odihniți, în această tăcere inefabilă. Singura „voce interioară” este tăcerea. După cum sugera și marele învățător Thai Forest, pe nume Ajahn Chah: „Nu încerca să devii ceva. Nu te transforma în ceva. Nu fi un meditator. Nu deveni iluminat. Atunci când stai, doar fii. Atunci când mergi, doar fii. Nu te atașa de nimic. Nu rezista la nimic”.