de Silviu Ghering

François Maurice Adrien Marie Mitterrand s-a născut la Jarnac, la 26 octombrie 1916. A frecventat Colegiul „Saint-Paul” din Angouleme, iar din 1934 a studiat la Paris, obținând licența în drept și litere, apoi o diplomă în drept public și o diplomă a Școlii de Științe Politice. În septembrie 1939 a fost mobilizat odată cu declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în iunie 1940 a fost rănit la Verdun și apoi a căzut prizonier la germani. A evadat în decembrie 1941 și a intrat în Rezistență până la eliberarea Parisului. Generalul Charles de Gaulle l-a învestit la 17 august 1944 în primul guvern provizoriu, ca secretar general pentru prizonierii de război deportați și refugiați. S-a căsătorit cu activista de stânga Danielle Gouze (1924-2011) la 24 octombrie 1944, au avut trei fii. A mai avut, de asemenea, doi copii din relații extraconjugale: o fată cu amanta sa Anne Pingeot și un fiu cu jurnalista suedeză Christina Forsne. A fost ales deputat în noiembrie 1946 și a rămas membru al Camerei până în 1981. A făcut parte din mai multe guverne, a fost delegat al Franței la Consiliul Europei în perioada iulie-septembrie 1953. Între 1959 și 1962 a fost membru al Senatului. Președinte al Federației Stângii Democrate și Socialiste între 1965 și 1968, prim-secretar al Partidului Socialist din 1971, a fost candidatul unic al stângii în alegerile prezidențiale din 1965 și 1974, pierdute de fiecare dată. A fost ales președinte al Franței la 10 mai 1981. În 1988, a fost ales președinte pentru un nou mandat de şapte ani. A fost primul președinte al unui stat occidental care a vizitat România după evenimentele din 1989, în 18-19 aprilie 1991. În 1993, socialiștii au pierdut alegerile, iar la 17 mai 1995, a cedat oficial funcția supremă în stat lui Jacques Chirac. A murit la 8 ianuarie 1996, la Paris, fiind omagiat de personalități din întreaga lume. La funeraliile oficiale de la Catedrala Nôtre Dame au participat aproximativ 2.000 de invitați străini.