de Silviu Ghering

Era 23 octombrie 2011, într-o duminică, atunci când, la ora 21:23, ora Coreei de Sud, şase ore mai devreme în România, 15:23, agențiile de știri din toată lumea preluau, oficial, de la Federația Coreeană de Alpinism vestea conform căreia cel mai celebru alpinist sud-coreean și unul dintre marii alpiniști ai lumii era dat dispărut în timp ce încerca să deschidă o nouă rută pe fața sudică a vârfului Annapurna I, cel mai înalt din masivul himalayan cu același nume - 8.091 m. Numele său: Park Young-Seok. O adevărată legendă în țara sa. Avea 48 de ani (născut la 2 noiembrie 1963, la Seul). Era însoțit de doi coechipieri mai tineri, de aceeași naționalitate, Gang Gi-Seok (33 de ani) și Shin Dong-Min (37 de ani).

„Soarta mea este de a explora până voi muri”

Ultima comunicare venise la ora 16:17, ora locală, când echipa hotărâse să abandoneze ascensiunea la aproximativ 6.400 de metri din cauza unei furtuni năpraznice care a antrenat căderi masive de pietre! În ciuda unei operațiuni de salvare, pe cât de ample, pe atât de periculoase, care a mobilizat nu mai puțin de 200 de oameni și cinci elicoptere, nu a mai fost găsită nicio urmă a celor trei alpiniști. Federația Coreeană de Alpinism a oprit orice încercare de salvare vineri, 28 octombrie 2011, la ora locală 12:00...

Trei experți din Serviciul Salvamont coreean au organizat după numai o lună o nouă expediție de căutare pentru a sonda zăpada cu detectoare de metale. Tot ce au găsit a fost o frânghie cu un piolet îngropate adânc în zăpada dintr-o crevasă de la 5.848 de metri, unde se presupune că au fost târâţi de avalanșa de pietre și de zăpadă cei trei alpiniști...

Park Young-Seok știa, simțea că viața lui, probabil, nu va dura până la bătrânețe și de aceea a refuzat cu obstinație să renunțe la fumat: „Am destinul exploratorului, soarta mea este de a explora până voi muri”, obișnuia să spună. Atunci când cuvintele sale au fost afișate pe un mare ecran în timpul serviciului funerar din Seul, 3 noiembrie 2011, la care au fost prezenți peste 15.000 de oameni, rudele și prietenii săi apropiați au izbucnit în lacrimi...

„Adventure Grand Slam” în premieră mondială

Park Young-Seok a fost primul om din lume care a reușit „Adventure Grand Slam”: formidabila performanță de a escalada toate cele 14 vârfuri mai înalte de 8.000 de metri din Himalaya (cunoscute ca „Eight-thousander”), cele mai înalte 7 culmi de pe toate continentele (cunoscute ca „Seven Summits”) și a ajuns la cele 3 poluri, nu vă mirați, sunt chiar 3: Polul Nord, Polul Sud și Polul Înălțimii - vârful Everest, cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8.848 m deasupra nivelului mării! Park Young-Seok reușise să urce pe cele mai înalte 14 vârfuri din Himalaya în cea mai scurtă perioadă de timp la vremea aceea - 8 ani, 2 luni și 4 zile (a fost depășit ulterior de alpinistul polonez Jerzy Kukuczka, cu 7 ani, 11 luni și 14 zile și de Kim Chang-Ho, cu 7 ani, 11 luni și... 6 zile!). Park Young-Seok mai deținea recordul, consemnat, de asemenea, în Guinness Book of Records, pentru escaladarea celui mai mare număr, 6, de vârfuri de peste 8.000 de metri din Himalaya într-un singur an. În plus, în 2004, reușise să ajungă la Polul Sud pe jos în cea mai scurtă perioadă de timp înregistrată vreodată, 44 de zile, fără nicio reaprovizionare de produse alimentare. În 2005 „pățea” la fel și Polul Nord...

La Polul Nord, pe jos, prin... apă!

Pentru a ajunge la Polul Nord, Park Young-Seok și echipa sa - administratorul expediției, Kang Donald Suk (41 de ani), Hong Sung Taek (33 de ani), Oh Hee Joon (29 de ani), Jeong Chan Il (41 de ani) și ziaristul Jeon Chang (35 de ani) - au plecat de la Ward Hunt, Canada, la data de 8 martie 2005 și au atins „ținta” pe 30 aprilie 2005. 775 de kilometri pe jos în 53 de zile! 53 de zile în care au tras săniile cu greutăți între 100 și 140 de kilograme, prin zăpadă, pe gheață, prin apă deschisă datorată unui „raft” de gheață (o zonă de câteva sute de metri pătrați care începuse să se dezghețe la suprafață și arăta ca un lac în formare, cu apă și gheață amestecate, nu mai adânc de 10 cm, de ajuns ca să-i facă ciuciulete la picioare...). Incredibil, dar adevărat!

Constantin Lăcătuşu, primul român pe Everest

Născut în Piatra Neamț la 21 februarie 1961, Constantin Lăcătușu a urmat cursurile liceului „Petru Rareș” din Piatra Neamț și în 1986 a absolvit Facultatea de Geologie din București. Este alpinist, geolog și cameraman - realizator de documentare, primul român care a cucerit vârful Everest. La 17 mai 1995, Ticu, aşa cum îl știu rudele și prietenii, a învins cei 8.848 de metri și a pus steagul României pe cel mai râvnit vârf de munte din lume. Ticu Lăcătușu a completat şi „Seve Summit” în 8 ani și 166 zile, reuşind să urce pe cele mai înalte vârfuri ale celor 7 continente:

1. 28 iunie 1990: Elbrus (Europa)

2. 4 februarie 1995: Kilimanjaro (Africa)

3. 17 mai 1995: Everest (Asia) - premieră românească

4. 16 februarie 1996: Aconcagua (America de Sud)

5. 4 iunie 1997: McKinley (America de Nord) - premieră românească

6. 25 aprilie 2000: Puncak Jaya, Piramida Carstensz (Oceania) - premieră românească

7. 10 decembrie 2001: Vinson (Antarctica)