de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Mergeţi să vedeţi o sfântă la Mănăstirea Mărcuş!
La 22 km de Brașov și 19 km de Sfântu Gheorghe, pe șoseaua ce leagă cele două orașe, în preajma pădurilor dese ale Clăbucetelor Întorsurii, în Carpații de Curbură, pe o colină deasupra satului Dobârlău, de departe se vede Mănăstirea Mărcuș. Poiana în care este amplasată mănăstirea oferă o superbă imagine asupra întregii Țări a Bârsei. În 1952 s-a ridicat acolo o mică biserică, repede demolată de autoritățile comuniste. Credincioșii din zonă au „recidivat” în 1973, dar noua biserică a căzut pradă îndârjirii secretarului de partid al județului Covasna, ungurul Carol Kirali, care a dat ordin să fie demolată. Maica Suzana Comșa, care a îndrăznit să mobilizeze credincioșii să ridice biserica, a fost arestată și purtată prin instanțele judecătorești și prin închisorile comuniste.
Arsenie Boca îl numea „un loc sacru”
Părintele Arsenie Boca îi spunea maicii Suzana că „acesta este un loc sacru! Vor cânta îngerii din Cer aici, căci e sfințenie mare! Suzana, tu vei face mănăstire acolo, dar nu va ține mult. Nu voi mai fi eu atuncea și nu vei mai trăi nici tu când cineva din neamul tău o va ridica iarăși și va dăinui”. Și au trebuit să treacă 28 de ani și o orânduire până când a venit de la Mănăstirea Brâncoveni din județul Olt, unde viețuia, maica Serafima, nepoata Suzanei Comșa, care, la nici 23 de ani, era stareță peste o... poiană goală! În 1991, în baza aprobării primite de la Arhiepiscopia Sibiului, începe colectarea de bani și materiale în vederea construirii actualei mănăstiri. La 17 mai 1992 punea piatra de temelie și sfințea locul unde este astăzi mănăstirea. În 1994 erau gata biserica și un corp de chilii.
Cămin pentru fetițe orfane sau abandonate
În urmă cu cinci ani, această femeie, de o bunătate și de o dăruire rar întâlnite, o adevărată sfântă, a înființat Asociația de Binefacere Sfânta Iustina, prin care a oferit un cămin pentru 12 fetițe orfane sau abandonate de părinți în maternitate. Este prima casă familială din România pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe care adăpostește nou-născuți fără nicio discriminare de naționalitate sau de religie. Singura condiție este să fie fetițe.