de Silviu Ghering

Ferdinand Marie, viconte de Lesseps, s-a născut la 19 noiembrie 1805, la Versailles, Franța. A făcut studii tehnice, a devenit inginer constructor, dar a ales o carieră diplomatică și a ajuns consul general al Franţei în Egipt. În afara farmecului personal, avea preocupări mondene legate de profesiunea sa. Sfaturile sale erau ascultate de bătrânul şi bănuitorul vicerege Mehmed Ali, iar Mohamed Said, fiul său cel mic, devenise prietenul şi elevul francezului la călărie, tir şi limbi străine. Aprofundează studiile şi încercările făcute de la Napoleon încoace în direcţia realizării unui canal lung de 163 de kilometri între Marea Mediterană (orașul Port Said) și Marea Roșie (orașul Suez). Divergenţele cu guvernul francez îl determină să renunţe la diplomaţie. Retras la ţară, redactează memorii şi le trimite oamenilor politici şi de afaceri cu care a venit în contact în cariera sa diplomatică. Nu stârneşte niciun interes, nici măcar polemici. Abia după ce verişoara sa Eugenia de Montijo se căsătoreşte cu Napoleon al III-lea, propunerile îi sunt luate în seamă. Şansa îi surâde pe neaşteptate, în 1854: fostul său elev şi prieten Mohamed Said este proclamat vicerege al Egiptului. Este invitat la Cairo şi la 30 noiembrie 1854 un firman acorda concesiunea străpungerii şi explorării Canalului de Suez unei societăţi internaţionale constituită şi condusă de el. La insistenţele ambasadorului englez, sultanul refuză ratificarea concesiunii. Lesseps îşi mută centrul de bătaie în Anglia, călătoreşte în principalele oraşe, are întâlniri cu deputaţi, oameni de afaceri, ţine conferinţe, se întâlneşte cu regina Victoria. Opinia publică engleză îi devine favorabilă, însă guvernul englez se opune în continuare. Exasperat de tergiversări, la 5 noiembrie 1858 deschide subscripţia publică în întreaga lume, la capitalul companiei universale a Suezului, în valoare totală de 200 de milioane de franci. Lucrările propriu-zise încep la 25 aprilie 1859 şi, cu multe greutăți, ajunge la inaugurarea solemnă care a avut loc la 17 noiembrie 1869. Ulterior, a condus și lucrările de început la Canalul Panama (1881-1894), afacere fără succes, soldată cu un răsunător scandal mediatic. A murit la 7 decembrie 1894.