de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Vizitaţi Conacul Bellu, care nu mai... există!
De la București la Ploiești drumul este arhicunoscut și opțiunile sunt clare: DN 1 sau A 3. Din Ploiești urmați indicatorul spre Buzău, pe E 577. Treceți peste Teleajen, și în comuna Albești-Paleologu luați-o la stânga, spre Urlați, există chiar și un indicator! La prima intersecție din Urlați există alt indicator spre Mănăstirea Jarcălăi. Nu ajungeți la lăcașul sfânt, ținta este Conacul Bellu. Un al treilea indicator vă îndrumă din fața policlinicii. Urcați un deal și faceți iar la stânga. Aproape de capătul străzii ajungeți în dreptul Conacului Bellu.
Turnul cu mobilier vechi, costume populare și aparate foto
Un turn alb mai înalt decât toate casele din jur și o poartă mare neagră vă întâmpină la intrarea în conac. Turnul are trei încăperi, una pe fiecare etaj, cu diverse expoziții: de costume populare, de mobilier vechi, în special venețian, de aparate foto vechi, pentru că Alexandru Bellu, fostul proprietar, era mare pasionat de fotografie. De la ultimul etaj se văd superb în depărtare podgoriile de vii. Surpriza acum vine: nu acesta este conacul! Conacul, de fapt, nu mai există! S-a prăbușit la cutremurul din 1940 și au mai rămas doar urme vagi ale lui. Lângă acestea se află însă casa de vară a familiei Bellu, păstrată excelent și deschisă vizitatorilor. De la turnul amintit urcați pe o potecă, prin pădure, până la casa de vară.
Patefon, narghilea și conduri orientali
Casa are câteva camere, fiecare cu o poveste în spate. În primele două sunt expuse piese de mobilier vechi de birou și diverse fotografii ale familiei Bellu. Biblioteca păstrează volume vechi, iar în sufragerie se găsește patefonul care însuflețea petrecerile de acolo. Camera orientală, cu narghilea, covoare și papuci specifici orientali, precum și camera japoneză cu motive cu flori de cireș stau dovadă stilului elegant de viață al familiei Bellu. Turul „conacului” se poate încheia în crama ticsită de butoaie...
Baronul Barbu Bellu, unchiul lui Alexandru Bellu, este cel care a donat terenul pe care se află astăzi Cimitirul Bellu din București