de Raluca Grințescu
Cu toate că multe culturi au recunoscut valoarea solitudinii ca oportunitatea de a privi în interior, în cultura noastră gândim de multe ori că atunci când petrecem timp singuri este nesănătos. Unii psihologi chiar argumentează că, deoarece suntem ființe sociale, descoperim sensul doar prin relațiile noastre cu ceilalți. Însă suntem mult mai profunzi decât atât.
Ceea ce căutăm deja avem
Avem tendința să valorizăm activitatea mai mult decât orice altceva, însă toate ființele au nevoie de repaus și de recuperare. Incidența atât de mare a depresiei în cultura noastră poate fi legată de refuzul nostru de a ne oferi liniște. Pentru că simțim că suntem mereu ocupați, nu ne putem întoarce către noi înșine. Când nu suntem echilibrați, activitățile noastre nu se nasc dintr-un loc de nemișcare și de înțelepciune. Majoritatea activităților umane sunt distructive din punct de vedere ecologic, iar eforturile noastre de a repara problemele pe care le-am creat cauzează răni și mai profunde. Dacă, în schimb, am putea să relaxăm cerințele noastre materiale, Mama-Pământ ar putea să se vindece singură. Poate că putem găsi împlinirea în termeni nonmateriali și să învățăm că ceea ce căutăm deja avem. Suntem câteodată atât de concentrați pe progres, încât nu ne trăim viața aici și acum. Cu toate acestea, lumea va fi întotdeauna așa cum este în fiecare moment - indiferent de cât timp sau câtă energie cheltuim noi negând faptele simple. Dacă planurile noastre legate de viitor nu sunt înrădăcinate în bucurie în acest moment, viețile noastre trec pe lângă noi.
Are puterea de a cataliza schimbări în percepție
Deseori ne percepem ca fiind ființe biologice într-o lume vie. Teoretic știm că depindem de sistemele fizice de pe Pământ, însă experimental suntem alienați de aceste sisteme. Tratăm Pământul ca pe un străin pe care ar trebui să îl protejăm pentru motive pragmatice sau etice, însă până nu începem să experimentăm creaturile nonumane ca pe o familie, și Pământul ca pe propria casă, nu există prea multe șanse să facem schimbările necesare supraviețuirii noastre. Solitudinea are puterea de a cataliza schimbări în percepție. Experiența kinestezică a faptului că apariția unei ecosfere este vindecătoare din punct de vedere psihologic și spiritual poate avea implicații profunde pentru schimbarea modelelor noastre de comportament. Odată cu soluțiile economice și legislative, avem nevoie de transformare interioară. Solitudinea evocă uimirea plină de spațiu a trăirii într-o lume sacră.