de Andrei Dicu
Izvoarele sunt imaginea Paradisului înstrăinat, care, atunci când iese la lumină, o face într-un mod triumfal, chiar dacă acest fenomen poate fi unul discret sau… învolburat. Izvoarele scot din pământuri esenţa vieţii, şi anume apa. România este un adevărat rai al izvoarelor, a căror geografie nu poate fi „calculată” decât la superlativ. Din acest motiv, vă invităm într-o călătorie de basm…
Izbucul Cernei, campion naţional în materie de debit
Povestea noastră nici nu poate începe altundeva decât la Izvorul sau „Izbucul” Cernei, care se poate „lăuda” cu un debit ce poate depăşi 10.000 de litri pe secundă în timpul viiturilor, fiind considerat cel mai puternic „havuz” din ţară. Toamna, la baza unui perete de stâncă din Ciuceava Neagră, ţâşnesc şuvoaie arteziene de apă. Ramurile fagilor se zbat în bătaia jeturilor înspumate, iar solul se cutremură scuturat de o vibraţie surdă. Asistăm la o erupţie lichidă de o forţă care sugerează mai degrabă dezlănţuirea unui vulcan decât un izvor idilic. Primăvara însă, când e alimentat de ploi şi de topiri de zăpezi, Izvorul Cernei poate atinge 10, chiar 15 metri cubi pe secundă. Asta înseamnă că în fiecare clipă poate umple 1.500 de găleţi sau mai bine de o cisternă. Ca şi comparaţie, jetul puternic al unui robinet abia poate umple o găleată în 10 secunde. Cu acest debit, Izvorul Cernei este campion naţional. Secretul său constă în faptul că mica „ciuceavă”, culmea, calcaroasă, care îl găzduieşte, se află într-o continuitate geologică interesantă cu Munţii Piule-Iorgovanu, din sudul Retezatului, înalţi de peste 2.000 de metri, cu bazin hidrografic important şi puternic carstificaţi. Apele se scurg prin puzderia de fisuri ale rocilor şi se adună pe misterioase căi subpământene. Culmea, în loc să meargă spre Valea Jiului, de care ţin geografic, sunt răpite spre Valea Cernei. Acest tip de „piraterie” e numit de hidrogeologi captare subterană. Pentru a dovedi „furtul”, hidrogeologii au introdus fluoresceină (un colorant puternic, care se vede şi într-o diluţie de 1 la 10 milioane) în ponoarele din Scocul Scorotei şi Scocul Jiului, în Retezat. După două săptămâni, Izvorul Cernei s-a colorat. Mai jos, o parte dintre apele Cernei părăsesc din nou lumina soarelui, coboară la peste 2.000 de metri adâncime, unde se termalizează şi ies din nou la lumină prin izvoarele termale de la Herculane.
Topleţul, un recordman cu 20,5 km lungime
Principalul concurent al „campionului” se află nu prea departe, la Topleţ, mai sus de Orşova. „A ajunge acolo înseamnă a atinge marginea Legendei”, scria Geo Bogza. Fiind însă captat chiar acolo unde ţâşneşte din stâncă şi trimis pe conducte spre localităţile din aval, el este mai puţin spectaculos, iar debitul total, mult mai greu de măsurat, este comparabil cu al Cernei. Asemenea rivalului său, Topleţul „fură” apa Olteniei spre a o dirija spre Banat.
Şase kilograme de fluoresceină au fost lansate în ponorul de la Nadanova, Mehedinţi. Acestea au străbătut peste 20,5 kilometri în linie dreaptă, pentru a apărea după trei săptămâni la Topleţ. Acest izvor deţine şi el un record naţional, fiind cel mai lung traseu subteran al unei ape, fapt dovedit prin marcaje.
Tăuzul l-a ucis pe Rafal Garski
Să ne îndreptăm acum către Valea Arieşului, lângă satul de moţi Casa de Piatră. Aici, ascuns sub un perete vertical, ochiul mirat al Tăuzului ţinteşte către cer. Tăuz din Munţii Bihor, explorat până la 85 de metri, este, până în prezent, cel mai adânc izvor din România, a cărui reală adâncime nu este cunoscută nici până în zilele noastre. Odată ajuns aici, ai impresia că veşnicia trece prin tine, dinspre înalt înspre jos, ridicându-te, paradoxal, înapoi, către nemurire… Pielea ţi se face ca de găină, iar sunetul pare al unei ploi de calcar. Albastru senin, când apele sunt limpezi, verde închis când e mâniat de viituri, Tăuzul este mereu viu şi surprinzător, iar debitul său depăşeşte 1.000 de litri pe secundă. Izvorul vine tocmai din Peştera Coiba Mare şi parcurge un traseu necunoscut. Un asemenea abis scufundat este un adevărat coşmar pentru scafandrii speologi de mare adâncime. Laci Czaco, un cunoscut scufundător din Debrecen, folosind doar aer comprimat, a atins adâncimea de 47 de metri şi s-a oprit, din prudenţă. Apoi, Bolek din Gdansk, respirând heliox, a ajuns la peste 85 de metri, loc unde i s-a părut că sifonul începe să urce. Bolek a decis să revină pentru o nouă explorare, dar între timp a avut un accident fatal, petrecut într-o altă scufundare profundă. Explorarea a fost reluată de cunoscutul Rafal Garski, dar la adâncimea de 80 de metri a suferit un şoc hipoglicemic şi a pierit şi el… Tăuzul este, aşadar, martorul unor poveşti sumbre, dar este unul dintre puţinele izvoare care aduc moarte şi nu sănătate şi tinereţe.
Medicamente pentru oraşe întregi
Dincolo de farmecul peisagistic şi de provocarea sportivă, multe izvoare reprezintă o sursă de apă de cea mai bună calitate. În Carpaţii Orientali, sunt ape care vin de la mari adâncimi, purtând cu ele zestrea minerală a rocilor vulcanice şi chiar gazele emanate din vetrele care cândva învăluiau în fum craterele de pe lângă Tuşnad şi Ciuc. Calitatea izvoarelor care năvălesc din roci vulcanice este în sine un record ce le recomandă ca pe un autentic medicament. Foarte multe izvoare din România sunt captate şi reprezintă sursa principală de apă pentru unele localităţi importante. Târgu-Jiu „bea” apa Izvorului Runcu. Craiova, pe lângă… zaibăr, apele Izvarnei. Din robinetele caselor din judeţul Dâmboviţa curge pârâul subteran din Peştera Rătei. Alşedul are Izvorul Aştileu, Constanţa beneficiază de captarea Izvorului Caragea - Dermen. Ajunşi la Herculane, dacă poftiţi a bea apă dintr-o cişmea, fiţi atenţi! E posibil ca apa să fie fiartă, izvorâtă fiind din gurile de foc de sub Râul Cerna… La Râmnicu-Vâlcea, localnicilor le curge la chiuvetă apă provenită din izvoarele termale de la Olăneşti… Debitele apelor subterane din Dobrogea de Sud sunt pe cât de imense, pe atât de misterioase… Important e că hidrosfera ascunsă în scoarţa Pământului e cu mult mai mare şi mai complexă decât o bănuim. Iar izvoarele sunt ferestre deschise către un domeniu în care ştiinţa, tehnica şi cutezanţa umană îşi dau mâna pentru a-l cunoaşte şi a-l folosi.
Florian Zamfirescu: „Un adevărat Olt subteran!“
În anii ’90, geologii căutau o soluţie de exploatare a marelui zăcământ de fier de la Palazu Mare, aflat sub 500 de metri de calcare carstificate, tranzitate de un volum considerabil de apă. Florian Zamfirescu, şeful Catedrei de Geologie a Universităţii din Bucureşti, spunea: „Vorbim despre un adevărat Olt subteran!” Sute de foraje străpung acum acviferul sud-dobrogean, aprovizionând litoralul cu peste 10.000 de litri pe secundă. Aceste ape, ca şi cele ce ies din numeroasele izvoare naturale termale şi sulfuroase de la Mangalia, vin de la mari distanţe, de la Dunăre şi chiar de dincolo de ea, din subsolul carstificat al Câmpiei Române şi al Podişului Prebalcanic. După unele măsurători, lungul traseu subteran poate fi parcurs în câteva mii de ani...