de Andrei Dicu şi Alexandru Filcu
William Patrick Hitler, nepotul vitreg al Führerului Adolf Hitler, este un personaj cu o viaţă de film. Născut la 12 martie 1911, la Liverpool, dintr-o încrengătură familială teribilă, şi-a şantajat unchiul, care, deşi nu se sfia să-l numească „dezgustătorul meu nepot”, nu a luat nicio măsură represivă împotriva sa. Protejat de americani, William a dus o viaţă plină de huzur.
Ascendenţa evreiască, secretul protejat
Să începem povestea cu o incursiune în viaţa familiei fostului dictator. William Patrick a fost unicul fiu al lui Alois Hitler Jr, fratele vitreg al lui Adolf Hitler. Alois Jr şi Adolf au fost fiii legitimi ai aceluiaşi tată, Alois, născuţi din relaţii diferite. Alois Hitler a fost un funcţionar vamal austriac cu o situaţie familială complicată, din pricina obiceiului său de a-şi alege amante dintre menajere. Aşa s-a născut şi Alois Hitler Jr, din legătura bătrânului cu Franziska Matzelsberger, servitoarea sa evreică, în vârstă de 19 ani. Alois Hitler Jr (1882-1956) a prestat diverse munci. În 1909 era chelner la Hotelul Shelbourne din Dublin, unde ajunsese printr-un birou de plasare din Londra, dar se prezenta drept proprietarul unui hotel din Germania. Aşa a cunoscut-o pe tânăra Bridget Dowling, în vârstă de numai 17 ani, cu care s-a căsătorit în 1910, în ciuda opoziţiei tatălui fetei. Unicul lor fiu, William Patrick, s-a născut în 1911, la Liverpool, acolo unde se stabiliseră cei doi îndrăgostiţi. Ajuns falit în 1914, Alois Hitler Jr şi-a părăsit familia şi a plecat în Germania, unde, în 1919, s-a recăsătorit, fără ca Bridget, catolică ferventă, să accepte divorţul. Alois Hitler Jr a nutrit sentimente paterne solide faţă de copil, astfel că i-a scris primei soţii pentru ca Will să-l viziteze. Bridget a acceptat şi l-a trimis în Germania în 1929.
Angajat la Banca Reichului şi la Uzinele Opel
William Patrick n-a zăbovit prea mult şi a revenit în Anglia, în perioada 1930-1933, pentru a se întoarce iarăşi în Germania imediat cum unchiul său Adolf a ajuns la putere. Intenţiona să profite de pe urma ascensiunii cancelarului şi să tragă foloase din dubla sa cetăţenie, germană şi britanică. Imediat, la rugămintea tatălului său, a fost angajat la Reichsbank (Banca Reichului), în calitate de funcţionar. Cunoştea germana bine, dar o vorbea cu accent britanic, după cum vorbea şi engleza cu accent german, fapt care a devenit o problemă pentru Führer. Deoarece era la curent cu poveştile din familie privitoare la originile neclare ale cancelarului, fiindcă niciodată nu era mulţumit de cât primea, pentru că lui Hitler îi era teamă să nu apară în străinătate veşti despre nepotul său, pe care nu-l agrea, William şi-a şantajat unchiul prin audienţe repetate şi prin scrisori pentru a obţine bani sau câte un serviciu mai bine plătit, spre exemplu, la Uzinele Opel. În caz contrar, ar fi vândut presei istoriile sale privind bigamia lui Alois Jr, tatăl său, şi cele privind legăturile evreieşti ale familiei Hitler.
Articolul „De ce îmi urăsc unchiul” a făcut ravagii
De fapt, unchiul Adolf nu se temea de eventuala publicare a unor informaţii compromiţătoare despre el în presa germană, fiindcă aceasta era ţinută în frâu, ci în media străină, iar un eventual asasinat ieşea din discuţie, pentru că Hitler îşi iubea familia. I-a transmis lui William că, dacă va renunţa la cetăţenia britanică, va primi o slujbă grasă în administraţie. Atent la capcană, nepotul a plecat din Germania în 1938. Ajuns la Londra, a publicat faimosul articol „Why I Hate My Uncle” („De ce îmi urăsc unchiul”), în care a oferit amănunte picante din viaţa familiei sale, inclusiv referitoare la relaţia lui Hitler cu Eva Braun, amanta cu rădăcini evreieşti. Textul, semnat „Bill Hitler” şi apărut în numărul din 4 iulie al revistei „Look”, este format dintr-o succesiune de 22 de imagini legate de biografia autorului, de unchiul său şi de activităţile sale din Germania, cu precădere între 1933 şi 1938. Articolul a fost prezentat de o notă a editorului Frank Bauman, care l-a prezentat pe William Patrick drept o victimă a unei familii în care tatăl denaturat, Alois Hitler Jr, şi-a părăsit soţia şi copilul. Apoi, Will a prezentat anturajul dubios al lui Adolf Hitler, format din artişti şi artiste de cinema sau din pictură, dar şi neîncrederea acestuia în politicieni, chiar dacă aceştia îi ridicau osanale, aşa cum era cazul ministrului de Externe, Joachim von Ribbentrop. De unde atâta curaj? Potrivit History Channel, „William Patrick a acţionat ca agent britanic în Germania între 1938 şi 1939, iar plecarea sa intempestivă din ianuarie 1939 ar fi fost cauzată de teama de a nu fi descoperit”.
Celebritate fără margini, pe tărâm american
Notorietatea câştigată prin publicarea acestui articol i-a adus lui William Patrick un contract de impresariat cu magnatul de presă William Randolph Hearst, care i-a propus un turneu de conferinţe în SUA. Onorariul conferenţiarului este necunoscut, dar dincolo de Ocean celebritatea nepotului a fost atât de mare, încât, pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, William devenise un fel de mascotă. Ajuns în America împreună cu mama sa, Will a fost subiectul unei reclame uriaşe, după cum stă mărturie şi afişul său de prezentare: „Aşezat comod cu o ţigară aprinsă în mâna dreaptă, tânărul Hitler privea scrutător spre obiectivul aparatului de fotografiat”. Textul afişului era „William Patrick Hitler, nepotul Reichsführer-ului Adolf Hitler, prezintă adevărul senzaţional despre şefii Germaniei naziste”. Hearst nu ştia însă că titlul de Reichsführer îi aparţinea lui Himmler, în vreme ce Hitler era Führer (Conducător).
Dinastia Hitler, curmată de complotul copiilor
După război, William Patrick Hitler şi-a schimbat numele în Stuart-Houston şi s-a însurat cu o nemţoaică, Phyllis Jean-Jacques. Will şi-a deschis o companie specializată în analize de sânge, numită Brookhaven Laboratories şi a avut patru fii. Presa americană a speculat la un moment dat asupra existenţei unui pact de familie, prin care urmaşii lui Will să nu conceapă copii şi, astfel, familia Hitler să dispară definitiv. William Patrick Hitler a murit în 1987 şi a fost înmormântat în Ţinutul Suffolk.
Roosevelt l-a primit în Marina SUA şi l-a decorat
Cu tupeu, William i-a scris lui Franklin D. Roosevelt, preşedintele SUA, spre a-i cere permisiunea înrolării în Armata SUA. Americanii s-au arătat însă sceptici, astfel încât a primit acordul înrolării doar după verificarea sa de FBI, între 1942 şi 1944. A fost primit în Marina SUA, unde a învăţat meseria de farmacist şi a servit timp de trei ani, în perioada 1944-1947. A fost inclusiv rănit în acţiune, astfel că a fost decorat. Există şi o anecdotă legată de primirea sa în Armată. După ce s-a prezentat sergentului recrutor, acesta i-a spus: „Îmi pare bine de cunoştinţă, Hitler. Numele meu e Hess”. Numai că era vorba despre Gale K. Hess din Chicago, şi nu despre Rudolf Hess, acolitul lui Hitler.