de Silviu Ghering

Alexandru Macedonski s-a născut la 14 martie 1854, la Bucureşti, fiind al treilea fiu al lui Al. D. Macedonski, general şi ministru de Război în timpul domniei lui Cuza. Reprezentant de seamă al simbolismului românesc, promotor al literaturii SF şi creatorul unei moşteniri literare importante, a avut de suferit din cauza faptului că s-a războit cu Eminescu, Alecsandri şi Caragiale, a fost duşmanul Junimii şi toată viaţa a afişat o atitudine de frondă. A urmat studiile primare și liceale la Craiova. Anii tinereţii şi i-a petrecut în Austria, Italia şi Elveţia. Şi-a abandonat studiile începute la Universitate tot din cauza firii dificile. Şi-a făcut debutul în literatură în 1870 cu poezia „Dorinţa poetului”, publicată în revista „Telegraful român” din Sibiu. Prima carte de versuri, „Prima verba”, îi apare în 1872. În anii de glorie ai junimiştilor se poziţionează în opoziţie. Conflictul cu Eminescu va culmina în 1883, când Macedonski publică o epigramă care se va dovedi fatală pentru viitorul său ca poet. La 24 februarie 1883 se căsătorește, la Craiova, cu Ana Rallet-Slătineanu, coborâtoare din familii boierești de vază, care îi aducea o dotă substanțială și îi dăruiește nu mai puțin de şase copii. Mulţi ani, din cauza scandalurilor şi a renumelui prost căpătat de pe urma firii şi acţiunilor sale, opera lui Macedonski, în ciuda valorii ei excepționale, a fost marginalizată. Abia în 2006 a devenit, postmortem, membru al Academiei Române datorită versurilor sale de o frumusețe deosebită, ce rivalizează cu însăși opera marelui său inamic, Mihai Eminescu. O altă latură mai puţin cunoscută a celui care a fost considerat detractorul lui Caragiale, duşmanul lui Eminescu şi defăimătorul lui Alecsandri este aplecarea sa către astronomie şi paranormal. Tot Macedonski a fost primul român care a parcurs distanţa Bucureşti - Braşov într-o singură zi, cu bicicleta. A murit la 66 de ani, la 24 noiembrie 1920, ora 3:00 după-amiază, inhalând parfum de trandafiri...