de Silviu Ghering şi Alexandru Brădescu
Scriitor american de origine evreiască, născut în Rusia, Isaac Asimov este unul dintre „tăticii” genului științifico-fantastic, alături de Robert A. Heinlein (7 iulie 1907 - 8 mai 1988) și de Arthur C. Clarke (16 decembrie 1917 - 19 martie 2008), cei trei fiind considerați „Marele Trio” al scriitorilor de science-fiction încă din timpul vieții lor. A câştigat 6 premii Hugo, 2 Nebula şi 7 Locus, fiind considerat unul dintre clasicii moderni ai literaturii science-fiction.
Rusul care nu a învățat niciodată rusa!
Asimov s-a născut în jurul lui 2 ianuarie 1920 (aceasta este ziua sa de naștere stabilită, ca să spunem așa, oficial, pentru că data exactă nu este cunoscută), în orășelul Petrovici din regiunea Smolensk, Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă, în familia de morari evrei a lui Iuda Berma și a Anei Rașela Berman. Au emigrat în Statele Unite când Isaac avea 3 ani și au devenit Anna Rachel Berman and Judah. Cum părinții vorbeau cu el doar idiș și engleză, Isaac nu a învățat niciodată rusa! Crescând în Brooklyn, New York, a deprins singur taina literelor și a început să citească până la 5 ani, și în tot timpul vieții, pe lângă engleză, a rămas fluent și în idiș. Părinții săi aveau un magazin de dulciuri și era de așteptat ca întreaga familie să lucreze acolo. Așa a descoperit „pulp magazines”, reviste ieftine de ficțiune publicate din 1896 până în anii ’50. Erau expuse pentru vânzare în magazin și l-au „invitat” să le citească. L-au captivat, și așa a început să scrie propriile povești pe la 10-12 ani, iar la 18 ani le vindea deja revistelor de science-fiction.
Doctor în biochimie şi profesor la Universitatea Boston
A absolvit Universitatea Columbia în 1939, însă abia în 1948 a revenit să susțină acolo și doctoratul în biochimie. Timp de trei ani din Al Doilea Război Mondial (1942-1945) a lucrat la Stația de Experimente Aero-Navale a Portului Militar din Philadelphia. După încheierea marii conflagrații a fost recrutat în Armata Statelor Unite și au mai trecut nouă luni înainte de a fi disponibilizat cu onorabilul grad de caporal, după ce a evitat „la mustață” detașarea și participarea în 1946 la testele bombei atomice efectuate în Atolul Bikini... După obținerea doctoratului în biochimie (1948), a predat în cadrul Universității Boston, cu care a rămas asociat toată viața. Din 1958, s-a decis să se preocupe în principal de cariera sa literară, întrucât venitul provenit din scrierile sale îl depășea deja pe cel academic, rămânând la Universitate doar ca profesor asociat, fiind promovat profesor titular în 1979, ca recunoaștere a meritelor sale literare. În 1985, a devenit președinte al Asociației Umaniste Americane, ocupând această poziție până la moartea sa în 1992.
La 18 ani a publicat cea mai bună povestire scurtă SF scrisă vreodată!
Asimov și-a început impresionanta carieră de scriitor prin publicarea povestirii „Naufragiat pe Vesta” într-o revistă de science-fiction în 1939. În 1941 a publicat povestea scurtă „Căderea nopții”, votată în 1968 de „Asociația Scriitorilor de SF” (Science-fiction Writers of America) drept cea mai bună povestire scurtă SF scrisă vreodată! În 1942 a început să scrie seria Fundația - mai târziu reunită în Trilogia Fundației: „Fundația” (1951), „Fundația și Imperiul” (1952) și „A doua Fundație” (1953) - care povestește căderea și renașterea unui vast imperiu interstelar, într-un univers viitor. Mulți ani mai târziu a continuat seria cu „Marginea Fundației” (1982) și „Fundația și Pământul” (1986), și apoi s-a „întors” în perioada dinaintea acțiunii trilogiei inițiale cu „Preludiul Fundației” (1988) și „Fundația Renăscută” (1992).
Celebrele sale „legi” stau la baza roboticii
Povestirile cu roboți, dintre care multe sunt reunite în „Eu, robotul” (1950), au fost începute cam în aceeași perioadă cu „Fundația” și se bazează pe un set de reguli de etică pentru roboți și mașini inteligente, numite „Cele Trei Legi ale Roboticii”, care au influențat profund alți scriitori și gânditori în privința acestui subiect, devenind în timp baza de la care pleacă orice invenție în acest domeniu. O astfel de poveste scurtă, „Omul bicentenar”, a fost ecranizată într-un film avându-l în rolul principal pe regretatul Robin Williams... Cele „Trei Legi ale Roboticii” gândite de Asimov sunt: Legea 1 - Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă rău; Legea 2 - Un robot trebuie să se supună ordinelor date de o ființă umană atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1; Legea 3 - Un robot trebuie să-și protejeze propria existență atât timp cât acest lucru nu intră în contradic’ie cu Legea 1 sau cu Legea 2.
Ucis de SIDA!
S-a căsătorit cu Gertrude Blugerman (1917-1990) la 26 iulie 1942, cu care a avut doi copii, David (n. 1951) și Robyn Joan (n. 1955). După o separare de mare durată, a divorțat în 1973 și s-a căsătorit cu Janet O. Jeppson (n. 1926) în același an. Asimov a murit la 6 aprilie 1992. La zece ani după moartea sa, Janet a dezvăluit în cartea biografică despre Isaac „A fost o viață bună” că moartea sa a fost cauzată de SIDA! A contactat virusul HIV dintr-o transfuzie de sânge infectată, în timpul unei operații la inimă din 1983. Cauza propriu-zisă a morții a fost cedarea cardiacă și renală, ca și complicații date de SIDA.
Ciudăţeniile unei mari personalităţi
Isaac Asimov suferea de claustrofilie: era atras irezistibil de spațiile mici, închise. În autobiografie își amintește dorința din copilărie de a deține un stand propriu de reviste într-o stație a metroului din New York, în care s-ar fi închis pentru a citi în timp ce asculta zgomotul trenurilor... Se temea de avion, și de aceea a zburat doar de două ori în întreaga sa viață: o dată când muncea la Stația Experimentală Aero-Navală din Philadelphia în Al Doilea Război Mondial și o dată la întoarcerea acasă de la baza armată din Oahu, Hawaii, în 1946. În ultimii săi ani, a descoperit croazierele navale și, în mai multe rânduri, a susținut simpozioane științifice pe vapoare precum RMS Queen Elizabeth 2. Avea un caracter extraordinar de jovial și de locvace, ceea ce-l făcea să fie deseori invitat să țină conferințe. Ieșit din comun era și simțul timpului: nu se uita niciodată la ceas, dar reușea fără excepție să vorbească exact cât fusese prevăzut. Dexteritatea sa fizică era foarte scăzută. Nu a învățat niciodată să înoate sau să meargă pe bicicletă, dar s-a chinuit să învețe să conducă o mașină, descrind șofatul în Boston ca „un ocean de anarhie pe roți”.