de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Lacul Vulturilor, sălbăticie şi legende
Undeva, în inima Munţilor Siriu, cerul se oglindeşte într-un lac legendar. Lacul Vulturilor sau Lacul Fără Fund este un lac periglaciar pe partea estică a versantului Mălâia, la altitudinea de 1.420 de metri, aflat pe suprafaţa comunei Chiojdu, din judeţul Buzău. În ciuda numelui, nu este mai adânc de 2,5 metri și se află într-o zonă puţin cunoscută de turişti, cu peisaje de o frumusețe rară. De lângă lac puteți admira vulturii şi caprele negre, iar crestele munților oferă un peisaj sălbatic de neuitat. Pe mal se află cabana de vânătoare Lacul Vulturilor, iar la 50 de metri de aceasta vă puteți ostoi setea dintr-un izvor cu apă potabilă.
Adevărul din poveşti
De ochiul de apă ascuns privirilor curioşilor se leagă legende despre care oamenii locurilor spun că au un sâmbure de adevăr. Ei povestesc că „aici veneau primăvara vulturii pentru a bea apă ca să întinerească şi tot aici îşi învăţau puii să zboare”. Sau că „un cioban, sătul de această meserie, şi-ar fi părăsit turma de oi, aruncându-şi bâta în acest lac. După un an a regăsit-o plutind în Dunăre și, mistuit de dorul locurilor natale, s-a întors la vechea îndeletnicire, dându-și seama că oieritul este, cu adevărat, menirea sa”.
Tancurile înghițite de adâncuri...
În zonă circulă şi alte poveşti legate de luciul de apă cocoţat pe masivul Siriu, cum ar fi că oamenii au construit un drum pe sub lac în Al Doilea Război Mondial, pentru a induce în eroare armata germană, iar tancurile care au intrat pe acel drum nu au mai ieşit la suprafaţă niciodată. O altă legendă spune că locuitorii din satele de la poalele muntelui îşi aruncau în lac bogăţiile de frica tătarilor, cu gândul că le vor recupera după trecerea cotropitorilor, dar nimeni nu a mai găsit nimic niciodată...