de Andrei Dicu şi Claudiu I.
Dincolo de lozincile preferate de unele organizaţii care au găsit noi modalităţi de a strânge bani pentru proiecte „invizibile”, degradarea mediului a atins cote înalte. Respectarea şi aplicarea legilor sunt aproape absente, în timp ce politicile publice sunt aproape inexistente. În largul Oceanului Planetar, activităţile ilegale, nedeclarate şi neautorizate sunt la ordinea zilei...
45% din suprafaţa planetei este neguvernată
„Oligarhii bogaţi şi influenţi sechestrează resursele şi izvoarele de energie neregenerabile, în detrimentul celor mulţi şi defavorizaţi. Aceasta poate fi descrierea, în mare, a oricărui stat din lumea a treia sau a unei ţări sărace, afectate de război civil. În realitate, vorbim despre situaţia cumplită în care se găseşte o regiune imensă, 45% din suprafaţa totală a planetei, care nu este guvernată aproape deloc şi unde impunerea respectării unor legi aproape că nu există. Oceanul este prietenul nostru, dar noi nu suntem prietenii oceanului”, sună un raport al Comisiei Global Ocean Commission, care are ca scop protejarea apelor internaţionale, aproape două treimi din Oceanul Planetar, zone care exced jurisdicţia statelor cu ieşire la mare. Cum este posibil acest lucru, având în vedere că, încă din 1982, există o reglementare (Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării - UNCLOS), care a fost ratificată de 166 de state şi de UE? Atunci când termenii convenţiei au fost negociaţi, apele internaţionale erau protejate prin faptul că erau inaccesibile. Însă, în zilele noastre, progresul tehnologic permite exploatarea resurselor din oceane la distanţe mult mai mari faţă de ţărm şi la adâncimi neatinse în trecut. Vasele de pescuit operează de mulţi ani şi în mijlocul oceanelor, iar forajele din mediul acvatic asigură un procent important de petrol şi de gaz, în timp ce convenţia mărilor nu a prevăzut această dezvoltare tehnologică.
Andres Velasco: „Autorităţile au putere limitată în interceptarea vaselor suspecte”
Andres Velasco, un fost ministru din Chile şi membru al comisiei, a declarat: „Industria piscicolă şi activităţile din pescării, mineritul de pe fundul apelor şi transportul resurselor exploatate din adâncuri sunt reglementate separat. Niciun cadru legal nu este aplicat eficient pentru aceste industrii care se dezvoltă în apele internaţionale, mai ales pentru cea a producţiei de energie. Transparenţa în activitate, contabilizarea resurselor extrase şi impunerea legii sunt foarte slabe. În plus, autorităţile au o putere foarte limitată în interceptarea vaselor suspectate de activităţi ilegale. Ca rezultat, cooperarea internaţională pentru combaterea pescuitului ilegal, traficului de arme şi de droguri, traficului de carne vie, pirateriei şi folosirii vaselor maritime în activităţi teroriste a fost cu mult îngreunată”.
Viaţa marină, în pericol!
Anual, deşeurile din oceanele noastre cauzează moartea prin înec, sufocare şi înfometare a aproximativ 1.000.000 de păsări marine şi 100.000 de mamifere, precum foci, balene şi delfini. În plus, transportul mărfurilor pe apă este, de aseme- nea, vinovat de poluare, deoarece, în fiecare an, peste 10.000 de containere cad peste bord, cu tot cu conţinutul care se revarsă pe fundul oceanelor. Poluarea cu plastic, inclusiv cu bucăţi mici şi cu resturi nebiodegradabile care intră în lanţul trofic şi pun în pericol sănătatea umană, este o altă problemă majoră. Temperatura în creştere a apelor reduce nivelul de oxigenare din oceane. Absorbţia tot mai mare a dioxidului de carbon produce fenomenul de acidifiere şi generează schimbări fără precedent din punct de vedere fizic şi chimic care afectează organismele marine şi ecosistemul, astfel încât întreaga viaţă marină este în pericol.
2.700.000.000 de dolari, profit pentru Norvegia
În ciuda supraexploatării resurselor piscicole, câteva ţări, inclusiv SUA, China, Japonia, Olanda, Marea Britanie şi Norvegia, susţin în mod artificial pescuitul din oceane. Norvegia, spre exemplu, investeşte anual 135 de milioane de dolari în această industrie, profitul fiind de circa 12 ori mai mare... Organizaţiile ecologiste şi „GOC” au propus ca subvenţiile să fie stopate imediat şi eliminate complet pe o perioadă de cinci ani, iar politica acestor ţări să fie transparentă în privinţa mecanismelor de subvenţionare a pescuitului, dintre care 60% încurajează în prezent practici nesustenabile. Mai mult, pentru a elimina pescuitul ilegal, au fost solicitate numere de identificare obligatorii şi sisteme de urmărire prin satelit pentru toate vasele de pescuit care operează în apele internaţionale. În prezent, se încearcă demersuri prin care porturile şi pieţele să refuze peştele capturat în mod ilegal. Se pare că, în cinci ani, dacă degradarea oceanelor va continua, comisia va trebui să ia în considerare transformarea apelor internaţionale (cu excepţia zonelor în care managementul regional privind pescuitul este eficient) în zone de regenerare a vieţii sălbatice marine, unde pescuitul să fie interzis în totalitate.
Prinţul Charles, Jose Maria Figueres şi Oby Ezekwesili pun umărul la curăţenie
Andres Velasco este un fost ministru al Economiei şi Mediului din Chile, profesor de Practică Profesională în Dezvoltare Internaţională la Universitatea Columbia. A predat şi la Universităţile Harvard şi New York şi este autorul mai multor studii despre dezvoltare economică. Referitor la Global Ocean Commission, al cărei membru este, Velasco a declarat pentru site-ul missionocean.me: „A venit timpul să impunem respectarea legii în apele internaţionale. Acesta este scopul organizaţiei noastre, una independentă, internaţională, care reuneşte foşti şefi de stat, miniştri sau oameni de afaceri importanţi, precum Prinţul Charles, Jose Maria Figueres (fostul preşedinte al statului Costa Rica), David Miliband (fost ministru de Externe al Marii Britanii), Obiageli Oby Ezekwesili (fostă vicepreşedinte al Băncii Mondiale pentru Africa) şi Trevor Manuel (ministrul de Finanţe cu cel mai longeviv mandat în Guvernul Africii de Sud). Eu sunt unul dintre comisari. Am propus, de curând, un pachet de salvare care oferă opt măsuri ce pot fi luate pentru a îmbunătăţi gestionarea apelor internaţionale şi pentru a restaura sănătatea oceanului. Sub 1% dintre apele internaţionale sunt protejate în prezent, astfel că este crucial ca acest nou acord să includă prevederi pentru restul zonelor din largul mărilor. Ne dorim şi un acord internaţional, care să stabilească responsabilităţi clare şi măsuri de compensare atât economice, cât şi ecologice pentru efectele produse de exploatarea şi de producţia de petrol şi de gaze în larg. Ar trebui create şi protocoale de siguranţă care să fie impuse companiilor private din acest domeniu”.