de Carmen Ciripoiu
Pe lângă tradiţionalele bucate, Sfânta Sărbătoare a Paştelui este îmbogăţită de tradiţii care de care mai spectaculoase, în funcţie de fiecare zonă geografică. În rândurile următoare vă vom prezenta câteva dintre acestea.
Tinerele din Bucovina spală limba clopotului cu apă neîncepută
Un obicei ce se practică numai în Bucovina în noaptea de Înviere este acela în care fetele se duc în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Potrivit obiceiului, aceea care scoate apă din fântână nu are voie să vorbească până când apa nu va fi folosită la spălatul clopotului. Cu această apă se spală apoi fetele în zorii zilei de Paşte, ca să fie frumoase tot anul şi dorite de feciori. În Bucovina se spune că persoanele care ciocnesc ouă de Paşte se vor întâlni şi pe lumea cealaltă.
În nordul Sucevei, gospodinele pregătesc o prăjitură numită „Babele“, simbolul vieţii cumpătate. Prăjitura este făcută din nucă, rahat şi stafide, asemenea cozonacului, iar compoziţia se toarnă în forme speciale. „Babele” sunt duse la slujba de Înviere, alături de bucatele tradiţionale.
Pomi împodobiţi cu ouă vopsite, în Sibiu
În noaptea de Paşte, în Ţara Moţilor, feciorii iau toaca de la biserică, o duc în cimitir şi o păzesc. Dacă toaca a fost furată, cei care n-au păzit-o aşa cum se cuvine sunt „pedepsiţi” ca a doua zi să dea un ospăţ atât în cinstea hoţilor, cât şi a păgubiţilor.
În părţile Sibiului, de Paşte se împodobeşte un pom asemănător cu bradul de Crăciun, singura deosebire constând în faptul că în locul globurilor se agaţă ouă vopsite şi golite de conţinut.
Udatul fetelor, în zona Braşovului
În mai multe zone ale ţării şi mai ales în zona Braşovului s-a păstrat obiceiul ca, a doua zi de Paşte, tinerii să stropească fetele, iar acestea la rândul lor să le dea băieţilor de băut şi să le ofere daruri. Potrivit datinii, nici unei fete nu-i va merge bine în acel an dacă nu este udată.
Se spune că, a doua zi de Paşte, o fată creştină vindea ouă unei tinere păgâne. Prima îi explică legea creştinească, dar cea de-a doua, neîncrezătoare, îi spune: „Te-oi crede dacă s-or înroşi ouăle pe care mi le-ai vândut!”. Pe dată, ouăle s-au înroşit, iar de spaimă, fetele au leşinat. Trecând pe acolo, doi flăcăi le-au văzut şi le-au stropit cu apă de la fântână. Revenindu-şi, fetele le-au dăruit drept răsplată ouă înroşite, iar păgâna a trecut la creştinism.
Trasul la ţintă cu ouă clocite, în Bihor
Tot în Noaptea Învierii, în Bucovina şi în Transilvania, tinerii aprind „focuri de veghe” pe dealuri, iar băieţii sar peste focuri, astfel încât vrăjitoarele să nu le poată face rău. În Transilvania se mai obişnuieşte să se dea foc unei roţi, căreia i se dă drumul la vale. În Joia Mare, la Rieni (Bihor) se păstrează un alt obicei arhaic. În această zi se aleg ouăle clocite din cuibarul păsărilor şi, după slujba de vecernie, tinerii încing o bătaie pe cinste. Dacă pe vremuri bătaia cu ouă clocite avea loc în curtea bisericii, acum tinerii nu mai aruncă unul în altul cu acele ouă, ci le aruncă la ţintă. În unele localităţi bihorene se crede că oul „împistrit” de Paşte ajută la aflarea norocului. Dacă este păstrat 40 de zile şi în acest timp nu se strică, posesorul acelui ou este un om norocos.
Frumoasele din Banat păstrează în casă lumânarea de la Înviere
În prima zi de Paşte, bănăţenii au obiceiul de a tămâia bucatele înainte de a le mânca. De asemenea, fiecare membru al familiei primeşte o linguriţă cu paşti (vin şi pâine sfinţite). Din meniul mesei festive nu lipsesc ciolanul de porc fiert, ouăle albe şi mâncărurile tradiţionale, dar şi friptura de miel. De asemenea, în dimineaţa zilei de Paşte, copiii se spală pe faţă cu apă proaspătă în care s-au pus un ou roşu şi fire de iarbă verde.
Tot în Banat, dar şi în Muntenia, există obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de Înviere. Lumânarea respectivă este apoi aprinsă, pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment fericit.
Cocoşi norocoşi, în judeţul Călăraşi
La slujba de Înviere, localnicii din Călăraşi aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, pe lângă ouă roşii şi cozonac, şi… cocoşi albi. Datina spune că atunci când cocoşii cântă „Hristos a înviat!“, cel mai norocos este cel al cărui cocoş cântă primul. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci.
În Argeş, printre dulciurile pregătite pentru Sfânta Sărbătoare a Paştelui se numără şi covrigii cu ou, consideraţi simbolul belşugului.
În frumosul Maramureş, în dimineaţa zilei de Paşte, copiii merg la vecini să anunţe Învierea Domnului. Gazda îi dăruieşte fiecărui colindător un ou roşu, iar micuţii le urează gospodarilor „Sărbători fericite!”. Pentru ca stăpânilor casei să le meargă bine tot anul, pragul casei trebuie trecut prima dată de un băiat.
În Câmpulung Moldovenesc, duminică dimineaţă, credincioşii se adună sub formă de cerc în curtea bisericii, purtând în mână lumânări aprinse, aşteptând preotul pentru a le binecuvânta bucatele din coş. Fiecare gospodar are în coşul pascal aşezate pe o farfurie seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru belşug), zahăr (ce va fi dat vitelor bolnave), făină (pentru ca grâul să fie bogat), ceapă şi usturoi (împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşază pască, brânză, ouă roşii şi încondeiate, bani, flori, peşte afumat şi prăjituri. După sfinţire, alimentele din coş se consumă cu familia.