de Valeria Roman

Adrian Cristea, cunoscut publicului larg drept „Bursucu’”, este unul dintre cei mai simpatici prezentatori de la Kanal D, televiziune în echipa căreia a intrat în urmă cu doi ani, şi le dă întâlnire telespectatorilor nu la una, ci la trei emisiuni pe care le are în compania mai multor vedete feminine. Este vorba despre Ana Maria Barnoschi, cu care face echipă la „Roata norocului”, despre Andreea Mantea, alături de care se distrează la „Se strigă darul” şi despre Teo, la producţia ce poartă numele celebrei vedete tv. Ultima este de departe preferata sa, cea care l-a descoperit şi a avut încredere în talentul său, nu doar de coregraf în baletul fostei emisiuni „Dansez pentru tine” de la Pro TV. Dar Adrian Cristea nu visa la o astfel de carieră. Dorinţa sa cea mai mare în copilărie era să devină fotbalist. Pasiunea pentru lumea spectacolului şi-a descoperit-o de la o vârstă foarte fragedă, odată cu înscrierea în grupul Meloritm care funcţiona la Palatul Copiilor din Bucureşti. Despre cum viaţa l-a purtat de pe scena de dans pe micul ecran la emisiuni cu mare audienţă ne-a povestit chiar Adrian Cristea.

„Fără «Dansez pentru tine», nu aş fi fost cine sunt azi!”

- Cum se vede viaţa atunci când treci din spatele camerelor de luat vederi în faţa lor?

- Sunt două vieţi total diferite! Din spatele camerelor nu ai atât de multe emoţii, însă în faţa lor ai tot timpul presiunea câtorva milioane de oameni care te privesc permanent şi trebuie să te concentrezi foarte tare.

- Ţi-e dor de emisiunea care te-a făcut celebru?

- A fost o etapă foarte importantă din viaţa mea emisiunea „Dansez pentru tine”. Mai mult ca sigur, fără această emisiune nu aş fi fost cine sunt astăzi. A fost o etapă, a trecut, iar acum sunt într-o altă etapă şi îmi place foarte mult ceea ce fac în acest moment. Este un vis împlinit, este ceea ce mi-am dorit să fac şi sunt foarte fericit să pot lucra în echipa Kanal D.

„Am trecut printr-un casting la Kanal D!”

- „Dansez pentru tine” s-a terminat de mult, dar ţi-a rămas şi acum porecla „Bursucu’”!

- Doar familia şi prietenii apropiaţi ştiu că pe mine mă cheamă Adrian Cristea, ceilalţi mă ştiu doar de „Bursucu’”. Este o poreclă ce a devenit, uşor, uşor, numele meu, de fapt.

- Cum ai ajuns din Meloritm să ai pe mână atâtea emisiuni?

- În copilărie am avut noroc cu grupul Meloritm. Aveam 8 ani şi lucram la 12:00 noaptea! Mama era cea care mă ajuta la teme! Apoi am început să dansez… prin casă! Rupeam mocheta, la propriu. Ştiam toate figurile de la Andre. După aceea mi-am făcut o trupă, eram doi băieţi, şi se numea Pasyonal. Pe la 13 ani m-am înscris într-o şcoală de dans, am făcut cu adevărat performanţă şi nu m-am mai lăsat! Acum, aşa este, am trei emisiuni care au avut şi au succes la Kanal D - „Roata norocului” (duminica, de la ora 20:00), „Se strigă darul” (sâmbăta, de la ora 20:00), iar în cea de-a treia emisiune, care se difuzează de luni până vineri, de la 15:00, lucrez alături de omul de la care am avut de învăţat enorm, Teo Trandafir. Cum am ajuns? În primul rând, am avut noroc cu Teo, pentru că ea m-a dorit foarte tare în emisiune. După aceea, şefii Kanal D, împreună cu producătorii, cu echipa, mi-au oferit şi această şansă, de a prezenta alte două emisiuni. Oamenii au considerat că pot prezenta aceste emisiuni, dar am trecut printr-un casting.

„Prima iubire a fost «Roata norocului»”

- Cum te înţelegi cu Teo? Dar cu Ana Maria Barnoschi?

- Pe Teo o ştiu de aproape 15 ani. Între mine şi Teo este o relaţie de prietenie adevărată. Ăsta este cel mai frumos lucru în viaţă, să ai prieteni adevăraţi, iar Teo este un prieten adevărat, un om excepţional, cu care eu mă înţeleg foarte bine. Teo a avut grijă de mine şi m-a ajutat atunci când am avut nevoie. Ana Maria Barnoschi este o „nebună frumoasă”, o prietenă, un om lângă care nu poţi să stai fără să zâmbeşti.

- Care este cea mai mare gafă pe care ai făcut-o în emisiuni şi cum ai „dres busuiocul”?

- Am făcut multe gafe! La o emisiune în direct se întâmplă multe lucruri - de la mici chichiţe, la un gest sau la un cuvânt nespus la momentul potrivit. Dar am trecut cu zâmbetul pe buze, pentru că de fiecare dată am fost ajutat de Teo. Eu, făcând dans sportiv de performanţă, am învăţat un lucru esenţial în viaţa mea: „Chiar dacă greşeşti, chiar dacă ai căzut sau te-ai lovit pe ringul de dans, trebuie să mergi mai departe”. Aceasta a fost o lecţie pe care am aplicat-o şi în viaţa mea privată, şi în cea profesională.

- Care dintre aceste ultime două show-uri pe care le prezinţi - „Roata norocului” şi „Se strigă darul” - ţi se potriveşte mai mult?

- „Roata norocului” şi „Se strigă darul” sunt două show-uri total diferite, dar în amândouă mă simt foarte bine. „Roata norocului” este un show de platou, cu foarte multe premii, o emisiune-concurs, cu mult umor, unde nu ai voie să greşeşti. La „Se strigă darul” eşti mereu pe traseu, eşti printre oameni, vezi viaţa reală, aşa cum se întâmplă ea, de dimineaţă până a doua zi, cu toate tradiţiile şi obiceiurile fiecărei zone în parte. Pot spune doar că prima iubire a fost „Roata norocului”.

„Andreea Mantea mă terorizează!”

- Ce experienţe mai puţin plăcute ai de la filmări?

- Cea mai grea experienţă din viaţa mea a fost la filmările pentru „Se strigă darul”, când am zburat cu elicopterul. S-a întâmplat aşa pentru că Andreei Mantea îi vine mereu câte o idee... Ba vrea să mă plimbe cu elicopterul, şi mie îmi tremură picioarele de frică, ba să mergem cu barca, şi atunci sunt ud fleaşcă, pentru că eu rămân în barcă să vâslesc, iar ea se plimbă cu iahtul, ba vrea să fim scafandri... Nu ştiu de unde îi vin ideile astea, cert este că aşa ajungem noi la nunţi. Femeia asta mă terorizează!

„«Chiar dacă greşeşti, chiar dacă ai căzut sau te-ai lovit pe ringul de dans, trebuie să mergi mai departe». Aceasta a fost o lecţie pe care am aplicat-o şi în viaţa mea privată, şi în cea profesională“

Mereu la dietă, cu o „omletă oribilă“

- Care a fost soluţia pe care ai găsit-o ca să slăbeşti? Ai apela vreodată la operaţia de micşorare a stomacului?

- Este vorba despre dieta pe care o ţin şi acum. Multe legume la grătar, salate, carne de pui şi pește. Şi omletă cu albuş, care nu îmi place deloc. Este oribilă, nu are niciun gust! Nu mi-am pus problema să fac operaţia de micşorare de stomac, pentru că nu este cazul. Dar, în viaţă, „niciodată să nu zici niciodată”, că nu ştii ce te aşteaptă. Dacă nu aş avea altă soluţie pentru slăbit, vreodată, cine ştie, probabil că aş apela şi la aşa ceva.