de Roxana Istudor şi Cristian Blănuţă
Mai multe state şi-au propus să testeze ceea ce se numeşte generic venitul universal de bază. Sistemul prin care li se dă cetățenilor o sumă lunară fără ca aceștia să fie nevoiți să ofere ceva în schimb a devenit cunoscut sub denumirea de bani gratis.
Venit de bază fără condiții
Venitul universal de bază (numit şi venit garantat sau venitul cetăţenilor) înseamnă, concret, a oferi necondiționat tuturor rezidenților unui stat o sumă lunară regulată, garantată, indiferent dacă sunt sau nu contributori la bugetul general, indiferent de vârstă, de ocupaţie sau de alte venituri etc. Doar pentru că sunt cetăţeni şi atât. În cazul Uniunii Europene per ansamblu, o iniţiativă promovată de 15 ţări membre în anul 2013 prevedea ca fiecare cetăţean al blocului comunitar să aibă garantat un venit minim din care să-şi asigure existenţa fără a munci sau a îndeplini alte îndatoriri faţă de comunitate. Iniţiativa se numeşte „Venit de bază necondiţionat”, iar criteriile de bază ar fi trei: toţi cetăţenii au dreptul la acest venit; este individual şi garantat; este necondiţionat. Iniţiativa nu a izbutit să strângă cele un milion de semnături necesare pentru a fi promovată ca proiect legislativ, dar demersul continuă. Între timp însă, evoluțiile mondiale au făcut ca ideea să se extindă spre Franța, la magnatul Elon Musk, la Silicon Valley sau la municipalitatea din Glasgow, care a anunțat un studiu de impact. Chiar fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, este un susținător al venitului garantat.
Finlanda a început distribuirea sumelor
Finlanda experimentează concret, în premieră europeană, venitul unic garantat - mai exact, virarea către finlandezi (deocamdată doar în cadrul unui program-pilot) a unei sume fixe lunare pentru care beneficiarii nu trebuie să dea nimic în schimb. Finlandezul Mika Ruusunen face parte din programul-pilot din țara sa. „Când am primit scrisoarea care mă anunța că voi primi necondiționat 650 de euro lunar, am crezut că este o glumă. Am căutat să văd dacă nu este vreun fals”. După ce și-a dat seama că va primi acești bani timp de doi ani, indiferent ce s-ar întâmpla, nici că i-ar fi putut pica mai bine: tată a doi copii, și-a pierdut slujba la o brutărie în urmă cu doi ani și nu a găsit de lucru. Tocmai începuse cursuri de IT când a venit scrisoarea de la autorități. Juha Järvinen, un alt participant la proiectul-pilot, susține că sistemul cunoscut ca bani gratis va ține șomajul în frâu; el însuși este șomer de cinci ani…
Elvețienii au respins ideea
În afară de Finlanda, multe alte state iau în calcul ideea. În diverse localități de pe cuprinsul Olandei este gândit un venit garantat de 900 de euro, oraşul Ontario, din Canada, a anunţat un plan pentru introducerea venitului de bază, chiar dacă nu s-au stabilit încă nici suma exactă, nici cât de mulţi canadieni sunt vizaţi de acest experiment. Şi Spania este interesată, arată fastcoexist.com, iar laburiştii din Marea Britanie promit, la rândul lor, o astfel de măsură, ca parte a „noii politici economice”, notează „The Independent”. Una dintre țările care s-au alăturat recent valului este Noua Zeelandă, care a anunţat, prin vocea lui Andrew Little, liderul Partidului Laburist, că ţara sa este foarte aproape de testarea unei versiuni a experimentului. Pe de altă parte, referendumul pe această temă organizat în Elveția în 2016 a respins introducerea unui venit minim garantat. Poate și din cauza faptului că suma propusă a fost considerată mult prea generoasă, de circa 2.000 de euro pe lună...
Președinții SUA au vrut, Congresul s-a opus
Ideea unui venit minim de bază pentru toți cetățenii, indiferent dacă lucrează sau nu, indiferent dacă sunt avuți sau săraci, nu este nouă - în secolul al XVIII-lea, unul dintre părinţii fondatori ai SUA, Thomas Paine, propunea așa ceva și considera că sumele ar putea proveni din taxarea marilor proprietari. Președintele american Thomas Jefferson a propus ca fiecare om care vrea să muncească pământul să primească gratis şi fără condiţii 50 de acri de teren. Mult mai târziu, în 1969, preşedintele Richard Nixon promitea: „Pentru o familie de patru persoane, venitul federal de bază ar trebui să fie de 1.600 de dolari pe an. Statele ar putea suplimenta această sumă”. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa: planul a căzut în Comisia de Finanţe a Senatului american. Nici preşedintele Jimmy Carter nu a reuşit să treacă un proiect similar prin Congres.
Ar încuraja nemunca sau ar susține ambiția?
Ca orice dezbatere cu un posibil efect major asupra societăţii, şi aceasta are susţinători şi opozanţi. O obiecţie frecventă este aceea că un venit regulat, garantat şi universal ar afecta serios disponibilitatea oamenilor de a munci. De partea cealaltă, susţinătorii afirmă că, dimpotrivă, ambiţia instinctivă a oamenilor i-ar determina să lucreze mai mult pentru a câştiga mai mult dacă nu ar avea decât un venit ce le-ar asigura strict supravieţuirea. Poziţia este confirmată de rezultatele unui studiu efectuat în Noua Zeelandă în anul 2013, care a arătat că subiecţii au muncit cu 17% mai multe ore şi au câştigat venituri cu 38% mai ridicate în perioada în care s-a testat venitul de bază. Mai departe, potrivit criticilor sistemului, creşterile de taxe care ajută la susţinerea venitului de bază vor duce în cele din urmă la creşterea costurilor generale de trai şi, în final, chiar la anularea beneficiilor sistemului. Și condițiile specifice ale statelor diferă: „Royal Society for the Encouragement of Arts, Manufactures and Commerce”, din Marea Britanie, a demonstrat, în cadrul unui raport, faptul că asigurarea unui venit de 3.692 de lire sterline (aproximativ 4.600 de euro) pentru toţi cetăţenii cu vârste cuprinse între 25 şi 65 de ani ar însemna un efort bugetar de doar 1% din PIB. Nu la fel stau însă lucrurile în cazul Belgiei: dacă s-ar acorda 1.000 de euro fiecărui belgian ca venit universal garantat, „cheltuiala Guvernului ar însemna 25% din PIB”, explică Paul De Grauwe, profesor la „London School of Economics”.
Funcţional în Alaska
Există un loc unde sistemul funcționează de decenii: Alaska. Mai exact, aici statul plăteşte fiecărui locuitor, încă din 1982, un venit de bază provenit din redevenţele aplicate industriei petroliere. Ca urmare, Alaska avea o rată a sărăciei de 11% la nivelul anului 2014, în timp ce Washington înregistra peste 14%. „Este limpede că sistemul este sustenabil şi ar putea fi introdus chiar imediat. Modelul meu preferat este cel al asigurării unui venit necondiţionat de bază pentru fiecare bărbat, femeie şi copil, ca drept de cetăţean. Şi sunt multe căi de a implementa aşa ceva”, afirmă Karl Wilderquist, profesor la Facultatea de Diplomaţie a Universităţii Georgetown.