de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Cetatea mândră de la Slimnic
Pe drumul dintre Sibiu și Mediaș, la vreo 15 kilometri de prima „cetate” amintită, pe DN 14 ce duce la Copșa Mică și mai departe la capitala „scaunului” de la nord, se ridică, încă semețe, ruinele roșii ale unor fortificații. Seamănă cu o porțiune dintr-un apeduct roman, dar nici vorbă de așa ceva. Zidul de vest, neobișnuit de subțire și de înalt, pare desprins din altă lume. Parcă am fi ajuns în Scoția, printre ruine de castele nemuritoare ale „nemuritorilor” highlanderi... Frumusețea asta arhitectonică este, însă, „numai” o cetate săsească din secolul al XIV-lea. Cetatea de la Slimnic.
Amestec de pitoresc și... ciudat!
Turnurile zvelte, zidurile puternice, contraforturile, dar mai ales arcadele gotice suprapuse, suspendate parcă în timp și spațiu, fac din Cetatea Slimnic unul dintre cele mai pitorești (și ciudate!) locuri din Transilvania. Odată ajuns în curtea interioară, privirea îți este imediat atrasă de cele două ziduri cu arcade suspendate care taie curtea pe toată lățimea ei, dar și de un zid extrem de înalt, în partea de vest. De fapt, sunt două curți, una la nord și una la sud, care sunt despărțite de cele două ziduri ce nu prea se „pupă” cu nimic din ceea ce se poate vedea în alte cetăți săsești. În interiorul cetăţii se află şi o micuță capelă gotică, singura, de altfel, care mai poate fi admirată azi, pentru că biserica nu a fost niciodată terminată, din cauza nenumăratelor atacuri asupra cetăţii.
A avut rol strategic, de avanpost
Vă puteți plimba prin curtea interioară, puteți admira zidurile bisericii sau să vă urcați în Turnul Clopotniței, înalt de 12 metri. De acolo, de sus, se deschide o panoramă tare faină atât asupra incintei cetății, cât și asupra satului și a dealurilor înconjurătoare. Chiar dacă o mențiune documentară despre comuna Slimnic apare încă din anul 1282, prima atestare a cetății de aici vine abia în 1529. Cu toate acestea, tradiția, modul de construcție, dar și concluziile istoricilor plasează începuturile Cetății Slimnic prin secolul al XIV-lea, scopul ei fiind unul strategic, ca avanpost al Cetății Sibiului în relația cu Mediașul. Accesul la cetate este marcat și se face direct din drumul principal, pe o străduță îngustă și în pantă.