de Roxana Istudor

La 6 august 1881 se năștea în satul scoțian Lochfield, Regatul Unit al Marii Britanii, unul dintre oamenii care au revoluționat medicina mondială - Sir Alexander Fleming. Părinții săi, Grace și Hugh Fleming, erau agricultori și nu erau oameni înstăriți. La 14 ani, Fleming locuiește în Londra și obține Premiul „Polytechnic School of Regent Street”. În 1901 merge la St. Mary’s Hospital Medical School, din Paddington. Aici are posibilitatea continuării studiilor grație unei mici moșteniri primite de la un unchi de-al său. Fleming termină studiile cu rezultate deosebite în anul 1906, iar doi ani mai târziu obține Medalia „Cheadley” pentru lucrarea „Infecția bacteriană acută”. În 1909 devine medic chirurg specialist.

Aprecierea de care se bucura i-au asigurat lui Fleming un loc în colectivul științific al profesorului Almroth Wright, specialist în domeniul patologiei și pionier în cel al imunologiei. Alexander Fleming efectuează cercetări asupra leprei și ciumei și a altor boli, testând vaccinurile pe el însuși. În anul 1929 a descoperit penicilina, produsă de mucegaiul Penicillium notatum. Cercetările au fost reluate în 1939 de un colectiv de la Oxford. În 1940, Fleming, doi biochimiști englezi și un medic australian au izolat și preparat în stare purificată și concentrată penicilina, una dintre marile realizări ale omenirii. A primit, alături de alți savanți, Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, pentru descoperirea penicilinei, în anul 1945. Alexander Fleming a fost foarte apreciat în Anglia până la sfârșitul vieții. În anul 1944, i s-a acordat distincția de Sir, iar un an mai târziu a devenit membru al Royal Society. Fleming a murit la 11 martie 1955, în urma unei puternice răceli, refuzând ajutorul medical specializat. A fost îngropat alături de lordul Nelson, la Catedrala St. Paul’s.