Sven Hassel, între realitatea dură a războiului şi science-fiction

de Silviu Ghering şi Alexandru Brădescu

„Mi-am îndreptat privirile spre Bătrân, stătea întins între șenilele tancului. Zâmbi și îmi făcu un semn de încurajare. Porta, Micuțul și Heide jucau zaruri. Acestea se rostogoleau impasibile pe covorașul verde șterpelit de Porta din bordelul Idei Gălbejita. O salvă de artilerie grea, trasă de pe cuirasate, nimeri în plin o companie de infanterie care tocmai cobora muntele. O mână uriașă i-a măturat pe toți. O sută șaptezeci și cinci de oameni făcuți chisăliță, împreună cu catârii lor”. „Monte Cassino”. „Un nume, o mănăstire aproape uitată, undeva la sud de Roma. Nu... Un iad. Atât de neînchipuit, încât omul cu imaginația cea mai bogată nu i-ar putea zugrăvi grozăvia. Un loc în care morții mor de câte cinci ori. Un ținut al foamei, al setei, al groazei și al morții. Un cimitir pentru mii de tineri între 20 și 30 de ani”. „Monte Cassino”. Cea mai cunoscută carte dintre cele 14 scrise de Sven Hassel despre grozăvia măcelului care a fost Al Doilea Război Mondial. Nu din postura învingătorului care ucide în stânga și în dreapta dușmani „en-gros” și căruia i se deschid adulatoare sate și orașe eliberate. Nu. Din postura învinsului, a cotropitorului care a nenorocit civili nevinovați numai pentru că erau de altă nație. A nazistului, a fascistului, a neamțului. Deși era danez.

Biografia oficială spune ceva...

Conform www.svenhassel.net, Sven Hassel, pe numele său adevărat Sven Pedersen, s-a născut la 19 aprilie 1917, la Frederiksborg, în Danemarca, într-o familie de oameni simpli, muncitori. La 14 ani a intrat în Marina comercială ca „băiat de cabină”, până în 1936. În 1937 s-a mutat în Germania, pentru a se înrola ca voluntar în Armată. Într-un interviu din 1990, spunea că „Germania s-a întâmplat să fie mai aproape decât Anglia, m-am dus la un birou de recrutare al Wehrmachtului pentru a mă înscrie, dar nu a fost la fel de ușor cum am crezut. Numai cetățenii germani puteau să se înroleze. După șase luni de încercare, al șaptelea regiment de cavalerie m-a acceptat în cele din urmă, cu condiția de a deveni cetățean german”. Un an mai târziu încerca să scape: „Eram pur și simplu epuizat. După o scurtă permisie nu m-am mai întors la unitatea mea. Au numit-o dezertare. Am fost transferat la Sonderabteilung, o unitate penală condusă de criminali și disidenți”. A „servit patria” (de adopție) în Regimentul 2 de Cavalerie și mai târziu în Regimentele 11 și 27 Panzer (a 6-a Panzer Division). A luptat pe toate fronturile, cu excepția Africii de Nord, și a fost rănit de mai multe ori. A ajuns la gradul de locotenent și a fost medaliat cu Crucea de Fier clasa a II-a. S-a predat trupelor sovietice, la Berlin, în 1945, și și-a petrecut anii următori în diverse lagăre de prizonieri. Acolo a început să scrie prima sa carte, „Legiunea blestemaților”. A fost eliberat în 1949 și a intrat muncitor necalificat într-o fabrică de mașini. În 1951 s-a căsătorit cu studenta daneză Dorthe Jensen, care l-a încurajat să continue să scrie despre experiențele sale din război. „Legiunea blestemaților” a fost publicată în 1953. În 1957 a paralizat, ca urmare a unei boli contractate în timpul războiului. După o recuperare lungă și grea, de doi ani, a scris încă 13 cărți, care au fost traduse în 18 limbi. În 1964 s-a mutat la Barcelona, unde a murit, la 21 septembrie 2012.

...cercetările ulterioare spun altceva

646 33 2 La 15 noiembrie 1953, în cotidianul danez „Nationaltidende”, chiar Sven Hassel spunea despre el însuşi: „Sunt fiul unui ofiţer austriac căsătorit cu o daneză. După moartea tatălui meu, mama s-a întors în Danemarca şi s-a căsătorit cu un danez. Am fost crescut aici, am mers la o şcoală daneză. Am fost voluntar în Armata finlandeză în războiul acestei mici ţări împotriva Rusiei, în 1939-1940. La câteva zile după întoarcerea mea din Finlanda, germanii au ocupat Danemarca şi am fost încorporat în Armata germană, Wehrmacht”. La 10 septembrie 1958, cotidianul danez „Politiken” publica următoarea descriere: „Sven Hassel s-a născut în oraşul danez - din 1864 german - Slesvig. A dezertat şi a ajuns într-un batalion disciplinar. Nu a reuşit să-şi termine studiile. Tatăl său lucra ca şofer şi l-a ţinut în afara şcolilor celui de-Al Treilea Reich. În 1949 a venit în Danemarca şi s-a angajat ca îngrijitor în Copenhaga. S-a căsătorit cu o studentă daneză, care l-a învăţat mai multe limbi străine. La începutul anilor ’50 a scris un volum despre experienţele sale din timpul războiului şi a reuşit să convingă Editura Grafisk Forlag să-l publice. A apărut sub titlul «Legiunea blestemaţilor». Se întâmpla în 1953, iar cartea a devenit un succes mondial”. La 13 septembrie 1963, cotidianul danez „Ekstrabladet” publica o poveste diferită: „Tatăl lui Hassel a fost un simplu muncitor. A frecventat şcoala Nyboder, din Copenhaga, s-a angajat în Germania înainte de război şi a fost încorporat în Armata germană împotriva voinţei sale. Următorul său volum se va intitula «Monte Cassino». După cum mărturiseşte autorul, a luat parte la bătăliile dure de lângă mănăstirea italiană, în calitate de soldat al unei unităţi disciplinare germane”. În anul 1976, jurnalistul danez Erik Haaest a publicat un volum intitulat „Hassel - povestea fantastică a unui agent al lui Hitler”. Haaest susține că numele real al lui Hassel ar fi Borge Villy Redsted Pedersen, nume schimbat în 1951 în Borge Villy Redsted Arbing, după patru ani petrecuţi în închisoare pentru că ar fi colaborat cu naziştii în perioada ocupaţiei din Danemarca. Având un trecut marcat de alte condamnări pentru furt şi purtare ilegală de uniforme militare, Pedersen-Hassel nu ar fi fost pe front și ar relata poveşti auzite de la danezi care au luptat în diviziile SS Viking şi Nordland. Multe alte detalii ale operei sale ar indica faptul că Sven Hassel nu ar fi luptat deloc pe front! Greu de crezut, și ceea ce a rămas în urma sa este succesul imens al volumelor sale. Datorat (și) faptului că prezintă „cealaltă” parte a războiului, o viziune dură, dar realistă a soldaţilor celui de-Al Treilea Reich.