de Eveline Păuna

Veronica Soare merge până la capătul lumii pentru cauzele sociale pe care le sprijină. Anul trecut, pelerinajul său pe Camino de Santiago a ajutat Secția de Terapie Intensivă de la Spitalul „Marie Curie”. Anul acesta, Veronica străbate din nou, pe jos, 910 kilometri, cu scopul de a ajuta la utilarea noii secții de Terapie Intensivă Nou-Născuți a Spitalului Județean Constanța, unde rata mortalității infantile este cea mai mare din Europa.

„Deși experiența este dificilă, ea trebuie trăită”

- Ajuți și te implici în cauze sociale dintotdeauna și, probabil, pentru totdeauna! De ce ai plecat tocmai pe Camino pentru Inima Copiilor?

- Încă din copilărie mi-a plăcut să mă implic în diverse cauze. Acum trei ani a apărut minuni.ro - caleidoscop de fapte bune. „Minuni pe Camino” este cel mai mare proiect al meu de până acum. Când pun în balanță un eveniment versus 40 de zile de călătorie, cu tot ce adună ea, înțeleg că, deși experiența e dificilă, ea trebuie trăită ca să fie povestită! Sunt șase ani de când am vrut să ajung aici, și ceea ce m-a făcut să înțeleg că pot străbate drumul acesta de 910 kilometri în 40 de zile, cât a fost anul trecut, e dorința de a-l parcurge cu scopul de a strânge fonduri. Aceasta a fost motivația mea.

- Ce te-a învățat primul drum pe Camino de Santiago?

- Pe Camino, lecțiile sunt nesfârșite, așa cum sunt și cele din viață. Fiindcă, de fapt, viața e și ea un „Camino”. Adică, un drum. Dacă în viață nu avem timp întotdeauna să învățăm și lecția - fiindcă mereu suntem prinși cu ceva - aici, pe Camino, tot ceea ce trebuie să facem, în fiecare dimineață, e să ne pregătim rucsacul și să pornim la drum. Și în drumul acesta avem timp să fim cu noi, să ne gândim la tot ceea ce contează. Am primit aceleași lecții pe care, poate, le-am primit în trecut și în viață, dar nu am apucat să le învăț. Acum le știu pe de rost!

„Pașii mei s-au transformat în bine”

- Ce s-a schimbat, pentru cei pe care îi ajuți, după primul tău drum pe Camino?

- Ajutorul pe care noi îl putem da este de mai multe feluri. Când strângi fonduri pentru un caz anume, putem cuprinde în concret rezultatul. Eu am strâns pentru Inima Copiilor, pentru asociație în sine. Pe contul Galantom s-au strâns 40.000 de lei. Suma a fost cheltuită așa cum s-a considerat că este necesar: de la plata unor tratamente pentru copiii ajutați de asociație până la cumpărarea celor necesare pentru secția unui spital. Anul acesta, fondurile merg anume spre construcția noii secții de Terapie Intensivă Nou-Născuți a Spitalului Județean Constanța, unde rata mortalității infantile e cea mai mare din Europa, de trei ori mai mare decât media, fiindcă în secția veche nu s-a făcut mare lucru de la construcția spitalului în 1968. Dacă strângem cât am strâns anul trecut înseamnă că vom utila secția cu un incubator modern. Poate vom strânge pentru două, poate mai mult… Cred sincer că, dacă fiecare om care află de povestea asta donează o sumă oricât de mică sau trimite un SMS la 8845 și apoi își roagă un prieten să facă la fel, putem schimba foarte multe!

- Ai întâlnit copiii ale căror povești s-au schimbat în bine datorită pașilor tăi pe Camino? Ce-i dincolo de cuvinte?

- Anul trecut, cu o zi înainte de plecare, am vizitat Secția de Terapie Intensivă de la „Marie Curie”, cea construită în anul 2013. O mamă mi-a dat-o în brațe pe Natalia, fetița sa în vârstă de 6 luni la vremea aceea. În călătorie nu mi-am dat voie să mă plâng de dureri, gândindu-mă la Natalia. Eram pe Camino când am aflat că fetița a fost externată și că e bine după luni de greu. Ea trăiește datorită faptului că oameni ca mine au făcut ceva și oameni ca tine au donat. Pașii mei s-au transformat în bine și, uneori, binele acesta nu ajunge la noi, nu îl putem atinge. Important e să continuăm să îl facem! Am știut că mă întorc pe Camino din ziua în care am plecat. Nu știu dacă în anul acesta am glumit sau am vorbit serios când am tot spus că trăiesc pentru a reveni. Sigur va exista cândva și #minunipeCamino3, dar nu la anul. Pentru anul viitor se coace deja altă poveste!

„Am pășit pe plaja de la capătul lumii”

- Cum „funcționează” Camino2? Pentru fiecare pas se fac donații?

- Se poate dona fie în contul de pe Galantom, care se folosește simplu și e transparent - donaţia apare imediat -http://inimacopiilor.galantom.ro/minunipeCamino2 -, fie se poate trimite un SMS la 8845 cu orice text. E valabil în orice rețea, costă 2 euro, iar suma va fi dublată de o fundaţie. Dacă cel care donează mai și roagă un prieten să facă același lucru, eu sunt cea mai fericită fată din lume!

- Care este cea mai frumoasă amintire de pe Camino?

- Întâlnirea de anul trecut cu Daniel, un englez de 24 de ani care a făcut Camino în cârje. Mai port cu mine și amintirea penultimei zile de anul trecut, când, după 880 de kilometri, am pășit pe plaja de la capătul lumii, Finisterre - „fin de terre” -, locul socotit a fi capătul lumii atunci când se credea că pământul ar fi plat. Apoi, o altă amintire frumoasă a fost anul acesta, acum câteva zile, când am dormit în vârful unei biserici.

- Întâlnești oameni, povești... Ceilalți de ce merg pe Camino?

- Fiecare are motivele sale. Pentru unii, drumul este terapeutic, pentru alții are valoare spirituală. Unii vor să învețe să iubească viața, alții vor să uite trecutul greu și să învețe să ierte, sunt și cei care vor să se apropie de Dumnezeu. Spun povestea mea și străinilor, așa cum fiecare își spune povestea și mă bucură nespus că foarte mulți îmi cer linkul de donații.

„Port România cu mine în fiecare zi”

- O femeie cu greu se hotărăște ce să aleagă pentru bagaje. Tu ai doar un rucsac. Ce ai în el?

- Întrebarea aceasta o să mă facă întotdeauna să râd, fiindcă eu n-am fost și nu cred că o să fiu vreodată un călător cu rucsacul ușor. Sunt însă un om cu inima ușoară, și asta mă interesează mai mult! Există lucruri pe care trebuie să le ai: pantaloni de mers, ceva de purtat după-amiaza, două tricouri, două perechi de șosete… Eu am pus în rucsac, și anul trecut, și anul acesta, câte un tricou românesc semnat de Adrian Oianu, port România cu mine în fiecare zi și printr-o rochie care mă ajută să îmbrățișez zilnic femeia din mine. În rest, nimicuri și necesități. Anul acesta am și o sticluță cu sclipici, cu puf, ca pe vremuri - mă amuză să-mi pun sclipici pe obraji.

- La cât se poate ridica suma necesară pentru ca un om să meargă pe Camino?

- E discutabil. Suma e în funcție de cât vrei să investești într-un echipament bun. Spre exemplu, dacă îți spun că o pereche bună de ciorapi pentru un astfel de drum e 80 de lei risc să par snoabă. M-a durut inima anul trecut când mi-am luat cele trei perechi. Aici am înțeles că nu se poate altfel, că prietenele cele mai bune ale călătorului pe Camino sunt șosetele. Apoi sunt cheltuieli legate de drum, cazare, masă, unde totul e variabil.

- Când te întorci?

- La începutul lunii octombrie voi fi în România. Drumul de anul acesta va fi durat cam 36 de zile.

„Dacă cel care donează mai roagă un prieten să facă același lucru, eu sunt cea mai fericită fată din lume“

Sute de mii de pelerini în fiecare an

Anual, ajung pe jos la Santiago de Compostela peste 150.000 de pelerini şi aproape 3 milioane de turişti de pe toate continentele. Pelerinajul cuprinde un traseu de 910 kilometri și este parcurs, în medie, într-o lună și jumătate. La origine, pelerinajul a fost făcut pentru a se duce rămășițele sfinte ale Apostolului Iacob din Ierusalim până la locul unde au fost îngropate, loc care reprezintă astăzi finalul călătoriei: Santiago de Compostela.