de Silviu Ghering şi Adrian Barna
„Bond. James Bond”. De câte ori n-ați auzit aceste celebre cuvinte rostite cu farmecul personal „original” de un Sean Connery, Roger Moore, Pierce Brosnan sau Daniel Craig? James Bond este mai cunoscut în lume decât împăratul roman Cezar, Alexandru Macedon, Attila Hunul, Ginghis Han „Napoleonul stepelor”, adevăratul Napoleon Bonaparte, că tot veni vorba, „geniile răului” Hitler şi Stalin, orice președinte american, de la George Washington la John Fitzgerald Kennedy, nemaivorbind despre Nixon, Obama sau Trump. Cine a fost James Bond? 99,99% veți răspunde „agentul 007, cel mai faimos spion din istorie, agent al Serviciului britanic MI6”. Corect. Și nu prea... Da, personajul iconic creat de Ian Fleming în 1952, la moșia sa Goldeneye, din Jamaica, și lansat pe piață în 1953, în romanul „Casino Royale”. Dar câți dintre dumneavoastră știți că James Bond a existat în realitate? Și nu a fost nici pe departe superspionul cunoscut de toată lumea, ci un pașnic... om de știință?!
Pasionat de păsările din Caraibe
La 4 ianuarie 1900 se năștea în SUA, la Philadelphia, Pennsylvania, fiul lui Margaret Reeves Tyson și al lui Francis Edward Bond. Interesul pentru istoria naturală i-a fost stimulat de o expediție a tatălui său, în 1911, în Delta Orinoco. Avea 14 ani când i-a murit mama și s-a mutat cu tatăl său în Anglia. A studiat la Trinity College, Cambridge, unde a obținut diploma în 1922. După absolvire s-a mutat înapoi în Statele Unite și a lucrat pentru o firmă bancară timp de trei ani, în Philadelphia. Pasiunea pentru natură l-a determinat să renunțe și să plece într-o expediție pe Amazon, organizată de Academia Americană de Științe Naturale, la care a lucrat ulterior ca ornitolog, devenind în timp expert în păsările din Caraibe. A scris cartea „Păsările din Indiile de Vest” („Birds of the West Indies”), publicată pentru prima dată în 1936, una dintre „bibliile” tinereții lui Ian Fleming, după cum declara acesta în 1959, într-un amplu interviu acordat revistei „The New Yorker”. Pentru activitatea sa susținută în domeniul ornitologiei, James Bond a fost recompensat cu Medalia de Onoare a Institutului Musgrave, din Jamaica (cea mai importantă organizație culturală, artistică și științifică a țării insulare din Marea Caraibelor), în 1952, cu Medalia „Brewster” a Uniunii Ornitologilor Americani în 1954 și cu Premiul Leidy, al Academiei Americane de Științe Naturale, în 1975. A murit în spitalul Chestnut Hill, din Philadelphia, la vârsta de 89 de ani, și a fost înmormântat în cimitirul Bisericii lui Mesia din Gwynedd Valley, Pennsylvania. I-au supraviețuit soția sa, Madlene, o fiică vitregă și nu mai puțin de... șase băieți vitregi.
I-a „împrumutat” pasiunile sale, de la jocurile de noroc la... omletă!
Să ne întoarcem acum în dimineața zilei de 17 februarie 1952. Ian Fleming începe să scrie la moșia sa din Jamaica, Goldeneye, ceea ce avea să devină „Casino Royale”. A terminat manuscrisul într-o lună. Codul numeric 007 este inspirat din încercarea lui Fleming însuși de a sparge un cod secret în Al Doilea Război Mondial, în timpul căruia a fost asistentul personal al directorului Serviciului de spionaj al Forțelor Navale Britanice, amiralul John Godfrey. Fleming a ajuns la gradul de comandant și a fost planificatorul de operațiuni speciale al Unității 30 de asalt. Multe dintre gusturile și trăsăturile lui Bond i-au fost proprii lui Fleming, ca pasiunea pentru golf, jocuri de noroc și... omletă! Autorul și personajul au folosit aceleași mărci de articole de toaletă. Țigările lui Bond au fost, de asemenea, la fel ca ale lui Fleming, pe care acesta le comanda special de la firma Morland. Fleming fuma până la 80 de țigări pe zi (!), pe Bond l-a „tăiat” la aproximativ 25 pe zi, după ce a fost nevoit să meargă la un consult la o clinică de pneumologie. În afară de a-l sufoca pe Bond cu propriile sale gusturi, Fleming a folosit experiențele carierei sale în spionaj și aspecte ale vieții proprii de zi cu zi ca sursă de inspirație, utilizând inclusiv numele prietenilor de școală, cunoștințelor, rudelor și iubitelor. A recunoscut că James Bond „a fost un compus al tuturor agenților secreți specializați în acțiuni de diversiune și comando întâlniți în timpul războiului”.
„Am vrut cel mai simplu nume, cel mai plictisitor”
Iar numele personajului său deja legendar l-a luat de la ornitologul american cu același nume amintit anterior, James Bond. În 1959, Fleming însuși explica soției acestuia că a ales numele pentru că i s-a părut scurt, neromantic, anglo-saxon, dar foarte masculin și era exact ce avea nevoie! „Când am scris prima carte despre James Bond, în 1953, mi-am dorit ca el să fie un personaj extrem de plictisitor, neinteresant, căruia pur şi simplu i se întâmplă lucruri. Una dintre Bibliile tinereţii mele a fost «Birds of the West Indies» („Păsările din Indiile de Vest”), scrisă de James Bond, un faimos ornitolog, iar când a trebuit să-i dau un nume protagonistului poveştii mele, m-am gândit: Doamne, acesta este cel mai plictisitor nume pe care l-am auzit în toată viaţa mea. Aşa că l-am preluat. Acum, cel mai plictisitor nume din lume a devenit unul interesant. Domnul Bond chiar mi-a trimis o scrisoare în care îmi mulţumea că i-am folosit numele”, declara Fleming pentru „The New Yorker” în 1959. Un omagiu adus celui de la care a fost împrumutat numele se regăsește în „Să nu mori azi” („Die Another Day”, 2002), când Pierce Brosnan, în rolul lui Bond, se dă drept... ornitolog!
Cei şapte magnifici
Barry Nelson„Casino Royale” (1954, film de televiziune, varianta americană a agentului 007, numit Jimmy Bond);
„Dr. No” (1962), „Din Rusia, cu dragoste” („From Russia with Love”, 1963), „Goldfinger” (1964), „Operațiunea Thunderball” („Thunderball”, 1965), „A doua șansă” („You Only Live Twice”, 1967), „Diamante pentru eternitate” („Diamonds Are Forever”, 1971), „Niciodată să nu spui niciodată” („Never Say Never Again”, 1983);
„În slujba Majestății Sale” („On Her Majesty’s Secret Service”, 1969);
„Pe cine nu lași să moară” („Live and Let Die”, 1973), „Pistolul de aur” („The Man with the Golden Gun”, 1974), „Spionul care mă iubea” („The Spy Who Loved Me”, 1977), „Moonraker” (1979), „Doar pentru ochii tăi” („For Your Eyes Only”, 1981), „Octopussy” (1983), „Perspectiva unei crime” („A View to a Kill”, 1985);
„Cortina de fier” („The Living Daylights”, 1987), „Permis pentru crimă” („Licence to Kill”, 1989);
„Agentul 007 contra GoldenEye” („GoldenEye”, 1995), „007 și Imperiul Zilei de Mâine” („Tomorrow Never Dies”, 1997), „Lumea nu e de ajuns” („The World Is Not Enough”, 1999), „Să nu mori azi” („Die Another Day”, 2002);
„Casino Royale”, (2006), „007: Partea lui de consolare” („Quantum of Solace”, 2008), „007: Coordonata Skyfall” („Skyfall”, 2012), „Spectre” (2015), „Bond 25” (va fi lansat în 2019).