de Andrei Dicu şi Adrian Barna

Uzbekistanul este o ţară inedită din punct de vedere geografic. Relieful este unul progresiv, în sensul în care lângă trei zone de deşert, în nord, vest şi sud, nivelul solului urcă în mod constant până aproape de graniţa cu Kârgâstanul, unde se află Munţii Tian Shan. Acolo, la „subsol”, se află un imens labirint de peşteri în care, recent, s-a descoperit una dintre minunile lumii...

Calculul parţial indică adâncimea de 17,70 kilometri

În momentul de faţă, Peştera Krubera, din Georgia, este considerată cea mai adâncă din lume, cu o adâncime de 2,19 kilometri, însă supremaţia sa este pusă la îndoială. Totul a început acum mai bine de trei decenii, când speologii ruşi au descoperit una dintre intrările într-un colier de peşteri. După ani de cercetări, mai exact în 1990, exploratorii englezi, chemaţi în sprijin graţie tehnicii lor superioare, au început să studieze sistemul subteran, pe care ulterior l-au numit Dark Star (n.r. - Steaua Întunecată), după titlul unui film SF american din anii ’70. Imediat a mai fost descoperit un labirint asemănător, dar cu o întindere redusă, numit Festivalnaya. Din acel moment, aceste tuneluri, care par la prima vedere interminabile, au început să atragă speologi din Italia, Israel şi Germania. Până în prezent au fost organizate opt expediţii pentru studierea Dark Star şi a fost calculată o adâncime parțială de 17,70 kilometri. Iniţial, adâncimea maximă descoperită de cei care cutreieraseră Steaua era de numai 914 metri... Din păcate, sistemul nu a fost cartografiat în întregime, în mare parte din pricina zonelor izolate, în care nici cei mai bine pregătiţi alpinişti nu au putut pătrunde.

Dispunem de mai multe informaţii de pe Marte…

Alpiniştii compară acest sistem uriaş cu Muntele Everest, dar recordul poate fi depăşit. Însă cel mai înalt vârf din masivul Himalaya este cunoscut (8.848 metri), în timp ce locurile cel mai adânci din subteranul Dark Star nu se știu, deocamdată. De altfel, experţii susţin că dispunem de mai multe informaţii referitoare la solul de pe Marte decât despre adâncurile Pământului. În prezent, noua echipă de cercetători s-a dotat cu peste 100 de secţiuni de frânghie, pentru a explora noile peşteri.

Mark Synnott: „Mă îndreptam spre burta unei fiare preistorice”

Scriitorul şi exploratorul american Mark Synnott a cutreierat adâncurile Dark Star şi iată câteva fragmente din relatarea sa, pentru Discovery Channel: „Toate cele șapte intrări cunoscute către inima Dark Star se găsesc pe o singură parte a canalului și nu poţi pătrunde aici decât dacă eşti un alpinist experimentat. Ne-au trebuit câteva zile numai ca să intrăm, şi alte câteva pentru a ne deplasa în interior până să putem observa ceva, atât de întuneric era înăuntru. În plus, sunt necesare echipamente speciale şi corzi de lungimi neobişnuite. În cele din urmă, am reuşit să urc cu o coardă de 450 de picioare, până la intrarea principală a peșterii, numită Izhevskaya sau R21. Acolo am început să înţeleg de ce speologii privesc Steaua drept o entitate vie, care respiră. La lagărul de bază se înregistra o temperatură cam de 38 de grade Celsius, iar sus am fost şocat, trezindu-mă în mijlocul vântului îngheţat care şuiera din gura lui Dark Star. Nimeni nu înțelege complet sistemul de ventilație al peșterii, însă această intrare particulară «exhalează» când presiunea barometrică din exterior este ridicată și «inhalează» atunci când presiunea este scăzută. Când m-am cufundat înăuntrul peşterii, pe o pantă acoperită cu gheaţă groasă, nu mi-am putut reprima senzaţia că mă îndreptam spre burta unei fiare preistorice”.

Indicii despre clima Pământului

La rândul său, Tonya Votintseva, un biolog molecular rus, care avea misiunea să fotografieze şi să cartografieze fiecare zonă recent descoperită a peșterii, dar mai ales să monteze dispozitive care înregistrau fluctuaţiile de temperatură, a povestit: „Acest colector de date memorează inclusiv umiditatea, nivelul dioxidului de carbon și presiunea barometrică pentru următorii doi ani. Abia apoi vor fi adunate fragmente de rocă şi duse în laborator pentru analiză. În subteran pot fi strânse o mulţime de informaţii, multe dintre ele conținute în speleoteme (depozite minerale numite în limbajul clasic stalagmite și stalactite), care se ridică din podeaua peşterii și coboară din tavan. În același mod în care oamenii de știință folosesc mostre prelevate din ghețari, tot aşa putem aduna date din speleoteme. Analizând componentele chimice livrate acestor formațiuni prin scurgerea apei de-a lungul mileniilor, se pot obține indicii asupra climei Pământului în diferite perioade”.

Lacul misterios din străfunduri

Specialiştii au ajuns chiar la concluzia că în adâncurile peşterii există şi un lac de dimensiuni încă necunoscute. În acest sens, o relatare vine din partea alpinistei Zhenya Tsurikhin: „Pasajele din Steaua Întunecată sunt adânci, însă multe dintre ele se ridică la 10.000 de metri deasupra nivelului mării. La această altitudine, aerul rarefiat te pune în situaţia de a-ţi negocia viaţa cu peştera… Aşa că nu am putut face decât un singur lucru. Mi-am prins hamul de frânghie și m-am balansat către cealaltă parte a lacului din interior, ajungând într-un loc care ducea într-o cameră asemănătoare cu un iglu. Acolo m-am simţit în siguranţă”. Până la urmă, aşa cum dimensiunile exacte ale peşterii şi ale întregului circuit de canale nu sunt cunoscute, la fel şi provocările devin mai mari. În opinia specialiştilor, mai sunt necesari încă aproximativ cinci-șase ani până când vom afla adevărul despre Dark Star, dar asta doar graţie progresului tehnicii, deoarece în acest moment natura este mai puternică decât geniul şi curajul savanţilor.

„La 10.000 de metri, aerul rarefiat te pune în situaţia de a-ţi negocia viaţa cu peştera“ Zhenya Tsurikhin

Seregin: „Un culoar cât un tunel de metrou din Moscova“

Iată însă cum a început întreaga poveste. În anul 1984, speologul Igor Lavrov a descoperit o creastă calcaroasă, denumită Xo’ja Gurgur Ota, pe care încă o explorează. Alături de o echipă formată din 30 de cercetători a pătruns în peşteră, prin intrarea Izhevskaya. La bază, unde echipa şi-a instalat tabăra, temperatura atingea 37 de grade Celsius. De atunci, în fiecare an, alpiniştii colectează probe din diferite părţi ale peşterilor, pentru a analiza istoria climatică a Asiei Centrale, dar şi pentru observarea sistemului de ventilaţie şi a arhitecturii din adâncuri. După câteva zile petrecute în subteran, echipa se pregătea să se întoarcă în Tașkent, dar Aleksey Seregin, un explorator rus, a dorit să mai facă o ultimă încercare. Aşa că a escaladat o cascadă imensă din subteran, în speranţa că va descoperi un nou sector. La trei zile după căutări, Seregin s-a întors în tabără. Ei bine, găsise deasupra cascadei un pasaj „de mărimea unui tunel de metrou din Moscova”, aşa cum avea să mărturisească, în care se afla un râu. Acesta este momentul din care experţii au început să susţină că Dark Star ar putea fi Everestul peşterilor, iar culoarul descoperit de Seregin ar putea fi cel căutat de mai bine de 20 de ani.