de Luana Mare şi Alexandru Brădescu
Ceaiul de ceremonie blooming, realizat artizanal din plante şi din flori, oferă un spectacol vizual fascinant atunci când este pus într-un recipient cu apă fierbinte. Creat în provincia Fujian din China în perioada anilor 1200, ceaiul care înfloreşte a căpătat o anumită semnificaţie după floarea aleasă să se deschidă în cana cu apă fierbinte.
Cusut manual în formă de boboc
Ceaiul care înfloreşte („blooming tea”) este o adevărată bijuterie creată manual din frunze de ceai verde sau alb şi anumite flori. Se folosesc de obicei flori precum: amaranth, iasomie, hibiscus, osmanthus, crizantemă sau crin. Frunzele de ceai sunt strâns legate în jurul uneia sau al mai multor flori. Fiecare boboc de ceai necesită o muncă migăloasă şi de durată. Frunzele de ceai sunt cusute într-o formă rotundă, apoi uscate, după care iar lucrate până când bobocul este perfect rotund şi gata pregătit pentru ceremonie.
Datează din perioada Dinastiei Song
Apariţia ceaiurilor înfloritoare datează din timpul Dinastiei Song (960-1270), când acestea au fost realizate, cel mai probabil, pentru a-l distra pe împărat, după cum reiese din picturile şi din literatura acelei vremi, iar pentru că erau compuse din frunze de calitate inferioară, care puteau fi mai uşor rulate şi legate în formă de bilă, infuzia obţinută nu putea fi consumată. În timp, tehnica a fost perfecţionată, iar pentru obţinerea unui boboc de ceai se folosesc acum şi frunzele de calitate superioară, obţinându-se nu numai un spectacol vizual, ci şi un ceai cu gust plăcut.
Se deschide în apă fierbinte
De cele mai multe ori se folosesc frunze de ceai verde sau negru care se cos în jurul florilor de iasomie, crizantemă, crin, gălbenele, bujor sau hibiscus. Pentru a fi strânsă, bila din frunze de ceai este cusută cu fire de mătase sau de bumbac în jurul unei singure flori sau al unui bucheţel de flori. Mingiuţa obţinută este pusă apoi în cuptor la temperatură mică sau uscată la soare. Realizarea unui boboc de ceai necesită o zi întreagă de lucru. Infuzia obţinută are gust de ceai verde combinat cu aroma florilor din bucheţel. Un ceai înfloritor se prepară într-un recipient transparent, cu o capacitate de 300-500 ml. Se toarnă apă fierbinte (80-90 de grade Celsius), apoi se adaugă bobocul de ceai. În trei-patru minute, acesta se va deschide, lăsând să se vadă florile din mijlocul aranjamentului. După utilizare, aranjamentul se poate muta într-un recipient cu apă rece pentru a ne putea bucura în continuare de frumuseţea florilor din bobocul desfăcut.
Bobocul de iasomie este preferatul chinezilor
Cel mai des este întâlnit bobocul de ceai cu flori de iasomie, aceasta din urmă fiind considerată în China vremurilor trecute „cel mai plăcut parfum din lume”. Iasomia este cultivată la altitudini înalte şi este recoltată la începutul verii. Frunzele de ceai sunt recoltate primăvara şi sunt depozitate până la începutul verii, când sunt adunate şi florile de iasomie. Acestea sunt culese dimineaţa, în ziua în care micile petale sunt închise, şi sunt păstrate la rece până la căderea nopţii. Seara, când florile încep să se deschidă, se depozitează amestecate cu frunzele de ceai verde, peste care-şi vor lăsa parfumul. Ceaiul verde absoarbe umezeala din florile proaspete de iasomie, prin urmare trebuie să fie reuscat pentru a se preveni stricarea. Acest proces se repetă de şase-şapte ori.