de Andrei Dicu şi Adrian Barna
La 9 iunie 1934, istoria cinematografiei şi a zâmbetului s-a schimbat. Răţoiul Donald Fauntleroy Duck şi-a făcut apariţia, în premieră, iar de atunci a bucurat miliarde de copii, de toate vârstele. Dincolo de harul şi de hazul care l-au făcut celebru, personajul are o istorie remarcabilă, pe care vă invităm să o descoperim împreună.
„Cei trei cavaleri” şi ipoteza „vineri 13”
În 1934, Walt Disney, acest Leonardo Da Vinci al desenului animat, a simţit că Mickey Mouse are nevoie de un prieten. Şi atunci l-a „născut” pe Donald: un răţoi alb, cu cioc şi picioare galbene-portocalii, îmbrăcat adesea cu o cămaşă de marinar şi mereu arţăgos. Exploziv. Hâtru. Nu a trecut mult timp şi Donald a fost onorat, oficial, ca al treilea cel mai popular personaj din toate timpurile, după amicul său, Mickey, şi iepurilă Bugs Bunny. Totuşi, spre deosebire de ei, a apărut în cele mai multe filme decât oricare alt personaj marca Disney. Donald ne arată o mulţime de „feţe”. De cele mai multe ori nu-şi doreşte să facă răutăţi şi chiar le regretă la final. „Una dintre cele mai teribile satisfacții ale muncii din studio este relația călduroasă din interiorul familiei noastre animate. Mickey, Pluto, Goofy și toată gaşca au fost mereu o distracție. Dar, ca în multe familii numeroase, avem un copil-problemă. Acesta este Donald Duck!”, spunea Walt Disney. Se spune că originile numelui „Donald Duck” sunt inspirate de legenda de cricket Donald Bradman, pe care Disney îl admira. După ce personajul a fost desenat… „ras, tuns şi frezat”, Disney a organizat audiţii pentru a găsi vocea perfectă pentru răţoiul său şi astfel l-a descoperit pe Clarence Nash. A fost impresionat de sunetele sale de… raţă şi l-a ales. Prima apariţie a lui Donald s-a petrecut la 9 iunie 1934, în animaţia „The Wise Little Hen” („Găinuşa înţeleaptă”). Totuşi, în filmul „The Three Caballeros” („Cei trei cavaleri”) se spune că ziua sa de naştere este „vineri 13”, raportată la ghinionul său, din toate apariţiile. Există şi voci care susţin că, de fapt, Walt Disney, unul dintre cunoscuţii masoni americani, ar fi folosit această dată de „vineri 13” ca un omagiu adus cavalerilor templieri, care comemorează, în mod obişnuit, această zi. Imediat, Donald a început să apară în mod regulat alături de Mickey Mouse.
Mascota armatei SUA
Dacă până la atacul aviaţiei japoneze asupra flotei americane de la Pearl Harbor animaţiile erau folosite pentru amuzamentul populaţiei, începând cu 8 decembrie 1941 lucrurile s-au schimbat. Armata SUA a început o colaborare cu Walt Disney. Donald Duck s-a numărat printre privilegiaţi, fiindu-i încredinţat rolul principal în cadrul seriei de şapte episoade intitulate „Wartime Donald”. Realizate într-o perioadă în care balanţa puterii militare s-a înclinat de partea Aliaţilor, filmele în care inamicii (Germania, Japonia etc.) ridicau moralul trupelor de pe front. Din acest motiv, o mulţime de avioane şi de tancuri l-au avut drept mascotă pe Donald.
„Sieg Heil… Premiul Oscar!”
Pentru Donald, războiul a venit ca o mană cerească, pentru că producţia „The Fuhrer’s Face” („Figura fuhrerului, Adolf Hitler”) din 1943 i-a adus Premiul Oscar. Filmul ironizează adeversarii Statelor Unite, începând cu orchestra care mărşăluia printr-un sat, ai cărui copaci sunt desenaţi în formă de zvastică. În componenţa fanfarei militare intră liderii Axei: Împăratul Hirohito la saxofon, Göring la clarinet, Goebbels la trombon, Mussolini la toba de bass şi încă un personaj la toba de percuţie. Obiectivul acestei producţii a fost acela de a prezenta aberaţiile propagandei naziste şi greutăţile cu care se confruntau cei aflaţi sub ocupaţie germană, pornind de la lipsa alimentelor şi continuând cu munca din fabricile de armament. Donald este un muncitor ameninţat cu baioneta, care, pe lângă faptul că trebuie să construiască, într-un ritm alert, obuze, este obligat să folosescă în acelaşi timp şi salutul nazist, de fiecare dată când un tablou cu chipul lui Adolf Hitler apare pe banda de producţie. Deşi deznodământul desenului pare tragic, Donald înnebunind din cauza muncii şi a repetării salutului nazist de 33 de ori, el se trezeşte din coşmar îmbrăcat în pijamale realizate după modelul steagului Statelor Unite. Vede pe perete o umbră cu mâna dreaptă ridicată, iar din reflex face jumătate de salut: „Heil Hi...” şi află că respectiva umbră era, de fapt, replica sa pe Statuia Libertăţii. Din acel moment, răţoiul a ajuns să se impună ca unul dintre marile staturi ale desenului animat, adunând aplauze şi bucurând copilul din fiecare dintre noi.
Facebook: „Într-o relaţie cu Daisy Duck”
Înfrângerea Japoniei şi încheierea conflagraţiei au dus la reluarea producţiei animate normale. Disney a interzis o bună parte a producţiilor propagandistice realizate în colaborare cu armata SUA, de teamă să nu fie înţelese greşit, astfel încât filmul pentru care Donald Duck a obţinut Oscarul a fost ţinut departe de ochii publicului. În 2004, seria „Wartime Donald” a fost inclusă în colecţia „Walt Disney Treasures: On the Front Lines”, iar un an mai târziu, în volumul al doilea al colecţiei „Walt Disney Treasures: The Chronological Donald”. În 2017, răţoiul avea peste 200 de apariţii în producţii cinematografice, dar asta… pentru că rămâne un răţoi… fericit. Nu de alta, dar trecuseră doar patru ani de la primul său film, când şi-a întâlnit jumătatea, „Donna Duck”, cunoscută ulterior ca şi „Daisy Duck”. De altfel, domnul Donald are şi… cont de Facebook, iar la secţiunea „familie şi relaţie” stă scris „Daisy”. Totuşi, firea sa rebelă l-a adus pe Donald în câteva situații tensionate inclusiv în relația cu Daisy, pe care o enervează constant. Totuși, deși este gălăgios, egoist și neobrăzat, Donald este loial și face orice ca să-și ajute iubita şi prietenii. Pe de altă parte, are și obsesia faimei și preocuparea permanentă de a obţine bani, comori și mai ales aur. Ce mai, soţul ideal…
Prima răţuşcă de pe Walk of Fame
Odată cu creşterea popularităţii sale, au început să apară primele produse cu Donald Duck, de la jucării de pluş şi ghiozdane, la lenjerii de pat, lămpi, tricouri etc. Încă din 1938, graficianul Disney Al Taliaferro crea benzi desenate cu Donald Duck, care erau publicate în 322 de ziare. În 2013, au fost vândute 80 de milioane de exemplare ale revistei „Donald Duck”, în 16 ediţii, în Europa, în Orientul Mijlociu şi în Africa. Şi astăzi, Donald se bucură de o popularitate uriaşă şi are apariţii în serialul „Clubul lui Mickey Mouse”, difuzat la Disney Channel şi la Disney Junior. De asemenea, are un rol important în „Desene cu Mickey”, un serial de comedie produs de Disney Television Animation şi inclusiv în România. Popularitatea personajului pare s-o fi depăşit pe cea a prietenului său, Mickey Mouse, pentru că, în 1995, Donald Duck a dat numele Asteroidului 12410, iar în 2004 a primit propria stea pe celebrul bulevard „Hollywood Walk of Fame” din Los Angeles. Şi ca o informaţie pentru gurmanzi, în Croaţia există chiar şi hamburgerul „Donald Duck”. Nu vă speriaţi, nu e cu carne de… raţă, ci este făcut din năut!