de Silviu Ghering

Eugène Henri Paul Gauguin s-a născut la Paris, la 7 iunie 1848, fiul lui Clovis Gauguin, un ziarist republican înveterat, şi al lui Aline Marie Chazal. În 1849, activităţile politice ale tatălui său au forţat familia să plece în exil în Peru, dar Clovis Gauguin a murit pe drum. Familia a stat în Lima cinci ani înainte de a se întoarce în Franţa în 1854. În 1865, a devenit marinar, petrecându-şi următorii trei ani călătorind între Franţa şi America de Sud şi în jurul lumii. În 1868, s-a înrolat în forţele flotei militare franceze, dar a renunţat după încheierea Războiului franco-prusac și a luat o slujbă de agent de bursă la Paris. Primele sale desene datează din 1871.

În 1873, se căsătorește cu Mette Sophie Gad, fiica unui înalt funcționar danez. În următorii zece ani se nasc cei cinci copii ai lor. În 1874 începe lucrul în atelier și perioada de căutări artistice. Se înscrie la „Academia Colarossi”, unde învață secretele picturii după model. În 1875 expune primul său tablou, „Peisaj la Viroflay”. Debutul său în cadrul unui salon expoziţional a avut loc în 1876. În 1883 se decide să-și consacre întreaga energie picturii, părăsește lumea finanțelor și începe să-și neglijeze familia, pe care o părăsește la Copenhaga în 1885, reîntorcându-se la Paris. Între 1886 şi 1888 a lucrat în Bretania. În 1888, l-a întâlnit pe Vincent van Gogh, cu care a pictat la Arles. În 1891 a plecat în Tahiti, unde începe să scrie cartea autobiografică „Noa Noa”, publicată în 1897. A trimis multe lucrări la Paris, chiar dacă era grav bolnav, unde s-a întors, după doi ani. În 1894, şi-a luat rămas bun de la Copenhaga, iar în 1895 a plecat în Tahiti pentru a doua oară. Doborât de boală, de depresie şi de probleme financiare, în 1898, a avut o tentativă de sinucidere. În 1900, situaţia sa financiară s-a îmbunătăţit, însă sănătatea îi era ireversibil afectată. În 1901 s-a mutat din Tahiti la Atuona, în Insulele Marchize. S-a stins din viaţă la 8 mai 1903. Clasificat ca artist postimpresionist, sintetizator şi simbolist, între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care a redat cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieții.