de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Există în istoria omenirii nenumărate povești și legende, dar și mărturii despre obiceiurile ciudate, maniile și bizareriile de comportament la care s-au dedat conducătorii din vechime. Când vine vorba despre împărații chinezi, toate acestea capătă și o notă de exotism oriental.
Lac cu vin, pădure cu carne
Se poate spune că lui Zhou domnia i-a stârnit dorințe dintre cele mai stranii. Când s-a văzut cu dinastia asigurată, a ordonat să fie construită o piscină plină cu vin și să se realizeze o pădure de… carne. Proiectul purta exact acest nume și a rezultat, din dispozițiile conducătorului, un adevărat lac umplut cu băutură, care avea în centru o mică insulă cu arbori! Pe ramurile acestora erau atârnate hălci de carne. Zhou, împreună cu concubinele sale, își petrecea zilele în canoe, îndopându-se. Când poporul s-a răsculat, împăratul și-a dat foc. Cei care l-au urmat la tron au interzis consumul de alcool…
Capra „pețitor”
Unul dintre beneficiile majore ale calității de împărat în China Antică era haremul. Având funcția inițială de a destinde conducătorul apăsat de grija țării, acest spațiu plin cu femei a prilejuit și excese. Împăratul Wu, de pildă, își dedica tot timpul haremului. Era cu ochii pe toate tinerele din regat și nici măcar fiicele sau nepoatele apropiaților săi nu scăpau. A mers până acolo încât a declarat căsătoria ilegală înainte de a-și fi ales el concubinele după pofta inimii. Iar când venea momentul să se retragă cu o tânără, se deplasa într-o șaretă trasă de o capră; unde se oprea animalul, de acolo își alegea împăratul partenera de noapte.
Cea din urmă trântă
Regele chinez Wu era un uriaș care nu avea în minte decât gândul să-și demonstreze puterea mușchilor. Nimic altceva nu avea importanță pentru el și a umplut palatul de gărzi musculoase, care toată ziua ridicau obiecte masive. Conducătorul reușise să învingă pe toată lumea care îl provocase la trântă vreodată, dar, cum toate au un sfârșit, Meng Yue, unul dintre cei mai puternici oameni din regat, i-a propus o întrecere la ridicarea greutăților. Se pare că supusul a câștigat, întrucât, la un moment dat, genunchii lui Wu au pocnit, iar, după câteva luni, Regele se stingea. Dată fiind gravitatea rezultatului, învingătorul și familia sa... au fost uciși.
„Ținta” care s-a răzbunat
Ciudatul împărat Houfei avea 9 ani când a ajuns pe tron. O vârstă fragedă pentru a ține în mâini destinul unui imperiu extins, având puteri absolute. Nu este de mirare că situația l-a copleșit pe copilul-împărat, care a ajuns să facă tot ceea ce-i trecea prin minte, oricât de odios. De pildă, într-o seară, fascinat de imaginea abdomenului rotund al generalului Xiao Daocheng, pe care l-a surprins în timp ce dormea, micul lider a decis că este o țintă perfectă pentru exercițiile sale de tras cu arcul. A însemnat locul de pe burta omului și l-a luat la ochi, din fericire, cu săgeți nefatale (la sfatul unui alt slujitor, care îi spusese că, dacă nu-l omoară, generalul poate fi țintă în fiecare zi…). Răzbunarea s-a produs: Xiao a ordonat decapitarea împăratului, căruia i-a luat locul.
Dușmanul educației a umplut imperiul de... școli
În mod cert, împăratul Gaozu nu avea nicio considerație pentru educație. Afirma frecvent că tot ceea ce poseda realizase „din șaua calului” și că nu avea rost să-și bată capul „cu ode și istorie”. Se și comporta ca atare: a rămas în cronicile timpului său ca un lider de-a dreptul furios pe învățarea de carte. De fiecare dată când îi zărea pe elevi în uniforme, le trăgea de pe cap pălăriile specifice, pe care le călca în picioare. Mult mai târziu, flatat de o cronică a unui istoric despre vitejiile sale, împăratul a decis înființarea de școli confucianiste în tot imperiul, ridicând această filosofie la rang de ideologie națională. Pe scurt, a dat în extrema opusă…
Victorie fatală
Un vechi joc chinezesc numit liubo, care implica piese masive din piatră, l-a făcut să-și piardă mințile pe împăratul Jing. Pentru că a pierdut, a azvârlit una dintre piese direct în capul celui care avea îndrăzneala să-l învingă, ucigându-l pe loc. Adversarul însă era fiul unui rege din interiorul imperiului, iar acesta a adunat o armată din șapte regiuni și a pornit împotriva lui Jing. Revolta nu a durat și a fost o catastrofă pentru Rege, care a rămas și fără moștenitor, și fără regat doar din cauza faptului că împăratul pierduse o partidă de liubo.
Falsa identitate… imperială
Zhengde a ajuns împărat la 13 ani. Faptul că era încă un copil s-a răsfrânt direct și în modul cel mai bizar asupra imperiului. Îi plăcea să se prefacă, să-și construiască false identități, și propria persoană nu-i era de ajuns pentru acest joc. Cu atâta putere, i-a fost ușor să ordone miniștrilor săi să se costumeze în comercianți și să facă scenete în care el era un simplu cumpărător; jucau sau erau înlăturați din posturi. Mai departe, a dispus construirea unui palat cu 200 de încăperi în care erau aduse animale de la Grădina Zoologică, pe care împăratul și amicii le ucideau, prefăcându-se că sunt vânători în junglă. Și nu s-a oprit aici; a dat sfoară în țară că are o dublură identică, pe nume general Zhu Shou. În funcție de cum era îmbrăcat, cei din jur îi spuneau împărat sau general…
Cuvinte interzise prin lege
Pentru că-și pierduse un ochi, Fu Sheng era paranoic în legătură cu toate cuvintele care făceau trimitere la acest defect. Ca urmare, odată ajuns la putere, Regele a interzis prin lege cuvinte ca „lipsă”, „fără” sau „mai puțin”. Sub pedeapsa cu moartea, acestea erau considerate ofense la adresa ilustrei sale persoane. În mai puțin de doi ani de domnie, își executase soția, pe rudele acesteia și se pregătea să treacă la veri. Aceștia au aflat și l-au eliminat.
40.000 de concubine
Xuanzong a fost unul dintre puținii împărați chinezi care au rezistat mai mult de doi-trei ani la domnie; de regulă, aceștia erau asasinați destul de repede, iar concubinele lor își încheiau misiunea odată cu ei. Doar că Xuanzong a domnit 44 de ani, iar numărul concubinelor a crescut amețitor, ajungând la peste 40.000. Cum conducătorul nu avea timp fizic să le viziteze pe toate, majoritatea își petreceau vremea învățând poezie, clasici și matematică sau având grijă de plante. Asta nu înseamnă că împăratul a încetat vreo clipă să-și extindă haremul. Când a împlinit 60 de ani, l-a silit pe fiul său să divorțeze pentru a și-o face concubină pe soția acestuia.