de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu
În zorii celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania nu era doar o forță militară, ci și una tehnologică. După ce Hitler a fost învins și regimul său s-a prăbușit, SUA s-au repezit să „racoleze” tot ce avea mai bun cercetarea nazistă. Așa au ajuns oameni de știință care au lucrat pentru Al Treilea Reich și toate monstruozitățile sale să activeze peste Ocean, mulți acoperiți cu laude și onoruri.
Wernher von Braun
Operațiunea Paperclip a rămas în istorie ca mutarea secretă a peste 1.600 de oameni de știință care serviseră nazismul în SUA, să lucreze pentru americani. Unul dintre cele mai elocvente exemple este Wernher von Braun, considerat de fasciști un geniu al tehnologiei, care a lucrat din plin, cu armate de sclavi, la rachetele V-2, pentru Hitler. După război, reabilitat pe principiul „nu am avut de ales”, a devenit unul dintre fondatorii programului de rachete și științe spațiale din SUA. În 1975, urmare a succeselor înregistrate în cadrul NASA, a primit Medalia Națională pentru Știință a Statelor Unite. A trăit liniștit până în 1977.
Hubertus Strughold
Un alt om de știință care a devenit de neprețuit pentru NASA, considerat „părintele medicinei spațiale”, respectat, admirat și premiat în SUA, Hubertus Strughold, a ajutat din plin la dezvoltarea multora dintre principiile asistenței medicale în spațiu care sunt în vigoare și astăzi. Ani la rând, Aerospace Medical Association a acordat și un premiu care îi poartă numele, celor mai proeminenți specialiști în medicina spațială. Dar într-o zi, legăturile sale cu regimul nazist au ieșit la iveală. În special după decesul lui Strughold, survenit în 1986, acuzațiile că ar fi fost parte în experimentele pe oameni care s-au derulat în regimul lui Hitler au devenit tot mai prezente în spațiul public. Renumele său s-a diminuat și Aerospace Medical Association a retras (abia în 2013...) celebrul premiu ce purta numele celui care fusese cândva șeful cercetării aeromedicale din cadrul Luftwaffe.
Kurt Blome
Oficial, Kurt Blome cerceta cancerul pentru Hitler. În realitate, dezvolta arme chimice pentru regimul nazist. Specialistul german a fost acuzat, în procesul de la Nürnberg, că a condus experimente pe oameni și că a testat eutanasia. În mod ciudat, a fost achitat, dar asta se datora faptului că Armata SUA era interesată de cunoștințele și serviciile sale. Așa se face că Blome a rămas „cu fața curată” după atrocitățile din cel de-Al Doilea Război Mondial, continuând apoi să dezvolte tot felul de proiecte și de formule de gaze toxice pentru Guvernul american, în timp ce era și un politician activ în Germania federală. A murit în 1969.
Arthur Rudolph
Arthur Rudolph a fost și el unul dintre cei aduși în SUA pentru a pune umărul la dezvoltarea științei americane. În afară de faptul că era „nazist înfocat”, alte crime nu au fost trecute în dreptul numelui său în rapoartele oficiale. Nu întâmplător. În 1961, Rudolph i se alătura lui von Braun la NASA, pentru proiectul rachetei Saturn V. Mai târziu, talentul său a contribuit decisiv la succesul misiunii Apollo. La un moment dat însă, în 1984, trecutul l-a ajuns din urmă pe cel care pusese umărul la realizările regimului nazist, Rudolph fiind nevoit să renunțe la cetățenia americană și să părăsească teritoriul SUA. S-a întors în Germania și a murit de bătrânețe, în 1996.
Dieter Grau
Un alt membru al echipei care dezvolta rachete pentru Hitler și care s-a trezit la mare preț în SUA a fost Dieter Grau. Ca și colegii săi, a condus diverse departamente care lucrau la programul aerospațial american, contribuind la proiectul Saturn V, care a dus oamenii pe Lună. Performanțele sale, care au propulsat SUA pe primul loc în lume în acest domeniu, au umbrit ceea ce făcuse Grau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mai exact, a supervizat lagărul de sclavi de la Mittelwerk, unde se lucra la armament și unde avea grijă să nu existe niciun act de sabotaj. Nu se știe de câte morți a fost responsabil Grau, dar personal a avut mai mult noroc decât cei pe care îi supraveghease cândva: a murit la 101 ani, în 2014, iar colegii săi de la NASA l-au prețuit mereu pentru cât era de serios și de... atent la detalii.
Kurt Debus
Poate cel mai renumit cercetător nazist care a ajuns în SUA este Kurt Debus. După ce l-a servit din toate puterile pe Hitler pentru realizarea rachetelor V-2, Debus a reușit să fie atât de performant după ce a fost scos din Europa prin operațiunea Paperclip, încât a devenit directorul Centrului Spațial „John F. Kennedy”, din Florida, pe care l-a condus din 1962 până în 1974. Realizările sale au fost notabile, de la lansarea în spațiu cu succes a rachetelor Saturn V la misiunea Apollo, care a dus 11 oameni pe Lună. Nu doar că nu a plătit niciodată pentru faptele sale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar este deținătorul celor mai prestigioase ordine și distincții din SUA și din Germania. A murit în 1983, la 74 de ani, retras în Cocoa Beach, Florida.
Walter Schieber
Walter Schieber a fost una dintre „piesele de rezistență” ale producției de război naziste. Priceperea sa i-a fost de mare folos lui Hitler, care i-a acordat, în 1943, Crucea de Merit. Apropiat al regimului criminal, și în special al lui Himmler, și bun cu- noscător al gazelor toxice folosite de fasciști în război, Schieber a devenit o „comoară” pentru Armata SUA după terminarea conflagrației. Fără să strâmbe din nas la trecutul odios al lui Schieber, departamentul arme chimice l-a folosit timp de un deceniu pentru dezvoltarea unor gaze periculoase. Faptul că a lucrat foarte bine în folosul americanilor și a contribuit la dezvoltarea formulei gazului sarin i-a șters trecutul tenebros, pentru care Schieber nu a fost tras la răspundere niciodată. De altfel, într-un memoriu al Armatei SUA se precizează că „abilitățile lui Schieber sunt atât de importante pentru SUA, încât depășesc orice comentarii legate de trecutul său politic”.