de Elena Şerban
Încercări de la 1878 la 1936
Puţini dintre români ştiu de ce a fost construit monumentul ce seamănă izbitor cu Arcul de Triumf din capitala Franţei. Motivul îl constituie participarea României la primul război mondial, la finalul căruia toate teritoriile locuite de români s-au găsit pentru prima dată reunite.
Impozantul monument, aflat la intersecţia Şoselei Kiseleff cu Bulevardele C. Prezan, A. Averescu şi A. Constantinescu, a trecut prin mai multe faze de construcţie.
Primul Arc de Triumf de la Bucureşti s-a ridicat la 1878, pentru parada trupelor abia întoarse din Războiul de Independenţă. Din nefericire sau din fericire pentru posteritate, acel monument a fost realizat din pământ şi stuc (n.r. - material de construcţie format din mortar şi ipsos amestecat cu gelatină, clei şi coloranţi minerali, care, prin uscare şi lustruire, capătă aspectul marmurei).
În timp, Arcul ridicat atunci s-a degradat foarte tare, astfel că după primul război mondial a fost dărâmat.
A doua încercare a fost făcută între anii 1921 şi 1922. Pentru a marca încoronarea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, Comisia pentru Organizarea Serbărilor Încoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a Capitalei, pe Şoseaua Kiseleff. Şi de această dată, doar scheletul construcţiei a fost turnat în beton armat. Ornamentele au fost realizate din ipsos. Din acest motiv, în câţiva ani, construcţia s-a deteriorat, astfel că monumentul „impunător” s-a transformat într-o „ruşine” a Bucureştiului. La presiunea opiniei publice, autorităţile au decis refacerea Arcului. Au fost înlocuite basoreliefurile din ipsos cu unele din piatră sau marmură de Ruşchiţa. La fel ca la monumentul construit în 1922, lucrările au fost coordonate de Petre Antonescu.
Construit cu 7 milioane de lei din subscripţia publică
Întrucât era o perioadă grea din punct de vedere economic şi statul nu putea pune la dispoziţie fondurile de care era nevoie, s-a apelat la populaţie pentru colectarea fondurilor. Astfel, prin subscripţie publică, multe asociaţii ale foştilor combatanţi din primul război mondial au contribuit cu nu mai puţin de 7 milioane de lei, o sumă uriaşă la acea vreme. În strângerea fondurilor s-a implicat foarte mult Ministerul Apărării Naţionale, în numele căruia s-au făcut subscripţiile. Ceremonia de inaugurare a avut loc la 1 decembrie 1936. Au fost prezenţi Regele Carol al II-lea, mama sa, Regina Maria, prinţul moştenitor Mihai, Guvernul României, dar şi alţi invitaţi.
Vedere panoramică a Bucureştiului
Monumentul are la bază forma unui paralelipiped ale cărui dimensiuni sunt de 25 m lungime, 11,5 m lăţime şi o înălţime de 27 m. Cei doi stâlpi ai Arcului au scări interioare ce duc pe terasă. Arhitectul a conceput monumentul astfel încât de pe terasa a cărei lăţime este de 9,5 m să se poată admira oraşul în întregime.
Chipurile Reginei Maria şi Regelui Ferdinand, turnate în bronz
Printre sculptorii care l-au ajutat pe Antonescu se numără nume mari în arta românească interbelică: Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea şi Costin Petrescu. Faţadele monumentului sunt decorate cu sculpturi în piatră, reliefuri, medalioane, coroane regale şi chipurile Reginei Maria şi Regelui Ferdinand.
Monumentul a avut de suferit în timpul regimului comunist. Astfel, chipurile Regelui Ferdinand şi Reginei Maria de pe faţada sudică au fost înlocuite cu două flori mari de piatră. După ‘89 au fost realizate din bronz chipurile Regelui Ferdinand şi Reginei Maria şi au fost montate pe locurile iniţiale.
Tot pe faţada sudică, deasupra fiecărui medalion, se află câte o Victorie în relief, opere ale sculptorilor Baraschi şi Constantinescu.
Pe faţada nordică, două medalioane atrag atenţia. Este vorba despre cele ce întruchipează Bărbăţia şi Credinţa.
Sculptorul Ion Jalea şi-a imaginat Bărbăţia sub forma unui războinic ce poartă o sabie. În ceea ce priveşte Credinţa, ea a fost întruchipată de creatorul său, sculptorul Constantin Baraschi, sub forma unui tânăr ce poartă demn o cruce.
Deasupra sunt medalioane ce reprezintă Victoriile.
De asemenea, faţadele laterale au înscrise pe ele în piatră proclamaţiile făcute de Regele Ferdinand către popor în momentul în care România a intrat în război, dar şi cele spuse cu prilejul încoronării.
Monumentul de la Chişinău a fost construit în 1841. Are în plan formă de pătrat şi dispune de două niveluri, pe o înălţime de 13 m. În perioada comunistă s-a numit Arcul Victoriei
- Coreea de Nord a construit cel mai mare Arc de Triumf din lume la Phenian. Acesta are 60 m înălţime şi o lăţime de 52,5 m, fiind realizat din blocuri de granit
Nu doar Bucureştiul şi Parisul se pot lăuda cu câte un Arc de Triumf. Astfel de monumente mai pot fi admirate şi în Republica Moldova, Spania şi chiar Coreea de Nord etc. Spania are şi ea un Arc de Triumf, realizat în capitala Cataluniei, în 1988, cu ocazia Expoziţiei Universale. Dar primele monumente ce reprezentau un fel de arc de triumf s-au construit în Imperiul Roman. Împăratul Constantin a cerut ridicarea unui Arc de Triumf în Roma (chiar lângă Colosseum), pentru a sărbători victoria împotriva lui Maxenţiu, care aspira la tron. Tot în perioada Imperiului Roman (pe teritoriul actual al Libiei) se află şi Arcul lui Septimius Severus.