de Andrei Dicu şi Alexandru Brădescu

Kronoţki Zapovednik este o rezervaţie naturală din partea răsăriteană a Peninsulei Kamceatka, de-a lungul coastei Pacificului, la peste 1.500 de kilometri, spre nord de Japonia. Este un peisaj splendid, dinamic, bogat şi tumultuos, dar în acelaşi timp este o zonă atât de fragilă, încât Guvernul rus a luat măsuri extreme pentru protejarea sa.

Turism limitat

Imaginaţi-vă un Paradis întins pe 1,1 milioane de hectare de munţi vulcanici, păduri, tundră, albii de râuri, desişuri de pini pitici siberieni, cutreieraţi de peste 700 de urşi bruni, brazi de Sahalin, relicte crescute în urma gheţarilor din Pleistocen, o colonie masivă de lei de mare, o populaţie de somon roşu de Kronoţkoe, laolaltă cu somonul japonez de Pacific şi cu somonul-curcubeu din râuri, vulturi şi şoimi de tundră şi mii şi mii de alte specii... Iată un ţinut prea valoros pentru a fi o destinaţie turistică oarecare. Având atâtea de oferit, cu o miză atât de ridicată, cu asemenea lucruri ce pot fi distruse rapid, însă nu atât de uşor de refăcut (din pricina latitudinii mari, a creşterii lente a plantelor, a complexităţii substructurilor geotermale, a caracterului special al ecosistemelor sale şi a fragilităţii sistemului topografic), Kronoţki are un statut aparte. Guvernul rus a recunoscut această spectaculoasă fragilitate şi i-a aplicat eticheta de „zapovednik”, adică „zonă restricţionată, rezervată studierii şi protejării faunei, florei şi geologiei, unde turismul este limitat sau chiar interzis”. Oamenilor de ştiinţă le este permis accesul, dar numai în scopul cercetării şi în condiţii stricte. Kronoţki este una dintre cele 101 rezervaţii de acest tip din Rusia, dar face parte dintre primele care au un asemenea regim, fiind decretată ca atare în 1934. Anterior, fusese un refugiu pentru samuri, înfiinţat în 1882, la propunerea localnicilor, a vânătorilor cu puşca şi a celor cu capcane, care preţuiau pădurile ce împrejmuiau Lacul Kronoţkoe, ca pe un excelent habitat pentru „Martes zibellina”, adică pentru samur.

Gheizerele, descoperirea Tatianei I. Ustinova

În 1941, hidrologul Tatiana I. Ustinova a descoperit aici gheizerele, iar de atunci Dolina Gheizerov (Valea Gheizerelor) din Kronoţki a devenit una dintre cele mai mari zone de profil din lume, alături de Yellowstone, El Tatio şi Waiotapu. Gheizerele sunt asociate cu activitatea vulcanică, iar Kamceatka, în întregul ei, e ciuruită din abundenţă de vulcani, dintre care peste 20, inclusiv câţiva inactivi, se află în rezervaţie şi la graniţele ei. Vulcanul Kronoţki este cel mai înalt, un con perfect care se ridică la 3.521 de metri.

Regim special de vizitare

Spuneam că turismul este aproape interzis. Ei bine, nu şi pentru bogaţii pentru care Guvernul mai închide, tacit, ochii. Anual, circa 3.000 de vizitatori, deopotrivă ruşi şi străini, plătesc câte 700 de dolari pentru a fi transportaţi în rezervaţie cu elicopterul pentru numai o zi. Cursele turistice pleacă de la un helioport aflat la 34 km de Petropavlovsk, capitala Kamceatkăi, şi li se permite să coboare numai pe platforme speciale. Nicăieri turiştilor nu li se oferă cazare, astfel că în cei 700 de dolari sunt incluse doar plimbarea şi prânzul. Printre turişti s-a aflat scriitorul spaniol Marcelo Figueras, care, la plecare, a spus: „Asemenea locuri minunate ar trebui să nu se afle pe nicio hartă”.

Duhul Uzon l-a sedus pe Iosif Stalin

După descoperirea gheizerelor, savanta Ustinova i-a prezentat „dosarul” tovarăşului Iosif Stalin. Liderul sovietic a conştientizat imediat importanţa zonei, a înţeles că este Paradis al resurselor naturale şi a călătorit imediat în Kamceatka. Deşi nu era un tip sensibil, Stalin a „cedat” în faţa frumuseţii de basm a rezervaţiei. Emoţionat de frumuseţea depresiunii Caldera Uzon, apărută în urma exploziei unui vulcan în urmă cu 40.000 de ani, Stalin a fost uimit să afle că numele acesteia provine de la duhul cel bun Uzon, un personaj puternic din legendele populaţiei băştinaşe „koreak”. De atunci, dictatorul a devenit principalul susţinător al protejării zonei, iar convingerea sa este urmată cu stricteţe şi astăzi.