de Călin Popa şi Alexandru Brădescu
Sute de persoane au asistat la inaugurarea miliardarului rus Igor Ashurbeyli ca primul „șef de stat” al Asgardiei, regat din spațiu, numit după un tărâm fantastic în mitologia nordică, în cadrul unei ceremonii fastuoase desfășurate la Palatul Hofburg, din Viena.
Steag, stemă şi Constituție... în galaxie
Asgardia este momentan o utopie, dar foarte multe persoane au ales să creadă în ea și chiar plătesc pentru a fi cetățeni ai acestui tărâm din spațiul cosmic. Planul miliardarului inițiator al acestui proiect este să atragă 150 de milioane de cetățeni cu care să colonizeze galaxia. Ashurbeyli, om de știință și de afaceri de origine ruso-azeră, a fost forța din spatele conceptului, anunțând crearea Asgardiei cu doi ani în urmă. Potrivit acestuia, populația tărâmului numără aproximativ 200.000 de oameni din toată lumea, atrași de o viziune a „cosmo-politicii” în locul geopoliticii (site-ul oficial al proiectului notând, de altfel, că „este crucial ca legea spațiului să nu devină legea junglei”). Anul acesta, „asgardienii” au trimis în spațiul cosmic un satelit conținând o jumătate de terrabyte de date, inclusiv fotografii ale 18.000 de oameni, precum şi un steag, stema şi Constituția statului.
„Nu va interveni în relațiile dintre țările de pe Pământ”
Țelul inițiatorului este de a-i determina pe „cei mai creativi” membri ai rasei umane să semneze adeziunea la proiectul galactic. Ashurbeyli estimează că aceștia sunt în jur de 2% din populația mondială. Spațiul, potrivit omului de afaceri, este singura arenă la dispoziția umanității care să poată scăpa degradării mediului și a unei curse a înarmării de neoprit. „Asgardienii” chiar declară pe site-ul propriu că „unul dintre principiile legale elementare este că Asgardia nu va interveni în relațiile dintre țările de pe Pământ şi viceversa - o referință la Doctrina Monroe, din perioada modernă. Prin aceasta, Statele Unite declaraseră să nu intervină în politica europeană cu condiția ca nici europenii să nu se amestece în treburile interne dintre cele două Americi.
Moneda „solar” și perspectiva taxelor
Fostul parlamentar britanic Lembit Opik, care a fost logodit cu Gabriela Irimia, fostă Cheeky Girls, a fost ales ca șef al Parlamentului asgardian. Opik este optimist în ceea ce privește posibilitatea ca regatul spațial să depășească diviziunile de pe Terra, dându-l ca exemplu pe Nigel Evans, rival politic, dar prieten și coleg, acesta fiind de asemenea un asgardian. Pe viitor, asgardienii s-ar putea să plătească o taxă anuală de cetățenie de 100 de euro, precum și alte taxe. În ceea ce privește dificultățile de a trimite un om pe suprafața lunară, Opik afirmă că se poate baza pe experiența sa științifică pentru a face posibile așezările lunare pe satelitul Terrei cândva în următorii 25 de ani. Deocamdată, Asgardia urmează să își lanseze o monedă digitală, „solarul”.
Entitatea fără locuitori țintește recunoașterea ONU
Momentan, potențialele obstacole cu care statul fără niciun locuitor în afara orbitei terestre țin mai mult de ordin politic, acesta căutând recunoaşterea Naţiunilor Unite. Ashurbeyli spune că are câteva „contacte informale” cu unele dintre țări, pentru a forma relații bilaterale, fără să specifice însă care sunt acelea. Dar barierele nu sunt puține, nici simple. În primul rând, pentru a fi recunoscut şi pentru a se impune în relaţiile cu statele care, cel puţin la nivel teoretic, ar avea cea mai mare influenţă în afara spaţiului terestru, trebuie ca Asgardia să aibă un teritoriu şi o populaţie în afara jurisdicţiei țărilor care ar putea influenţa proiectul. Altfel, Asgardia va fi nevoită să obţină elemente componente ale unei jurisdicţii în interiorul unui stat terestru (cam în acelaşi mod în care ONU are un sediu la New York sau UE are Parlamentul European şi alte instituţii în capitala Belgiei). Punctul principal este faptul că statele cele mai puternice din lume sunt şi statele care au cele mai dezvoltate programe spaţiale - este vorba despre SUA, despre Rusia şi despre China, plus Uniunea Europeană care are propriul program spaţial, dar care se foloseşte de o bază de lansare din Guyana Franceză. Astfel că „asgardienii” vor trebui să fie cât mai autonomi în ceea ce priveşte resursele şi economia, pentru a nu cădea pradă diferitelor influenţe şi de a discuta „de la egal la egal” cu marii actori internaţionali.
„Precedente” în istorie
Cu toate aceste obstacole evidente în calea proiectului, sunt mulți cei care consideră că poate avea şanse de reuşită. Privind în istorie, Liga Naţiunilor, gândită de preşedintele american Woodrow Willson cu scopul de a promova mijloacele paşnice (altele decât războiul) de reglementare a neînţelegerilor dintre state, a evoluat în Organizaţia Naţiunilor Unite din ziua de azi. La rândul său, „ideea europeană”, care a avut adepţi încă din secolul al XIII-lea (în persoana lui Pierre Dubois), culminând cu „părinţii fondatori ai Europei” - Winston Churchill, Konrad Adenauer, Charles de Gaulle, Robert Schuman, Jean Monnet şi alţii - a dus la crearea a ceea ce avem azi sub forma Uniunii Europene. Existenţa sa sub diversele forme pe care le-a luat a dus la absenţa oricărui conflict între statele componente de peste 70 de ani.
Dilema „teritoriului“ şi a resurselor
Asgardia ar fi nevoită să rezolve şi chestiunea sustenabilităţii „teritoriului” propriu, din perspectiva resurselor sale, date fiind dificultățile pe care le impune viaţa în imponderabilitate şi cu o atmosferă creată artificial. Până în acel punct, şi poate după, chestiunea încrederii este vitală pentru reuşita proiectului. „Statul asgardian” va trebui ca în timp să se contureze ca actor internaţional, pentru ca „puterile spaţiului” menţionate să negocieze cu acesta fără reţineri. În context, sunt binecunoscute rivalitatea și competiția dintre marile puteri spațiale - SUA, Rusia, China - și evoluțiile pe acest palier.