de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Castelul-calendar cu 4 turnuri, 12 holuri, 52 de camere şi 365 de ferestre
Puțin cunoscut, castelul baronului Istvan Ugron se află în satul Zau de Câmpie, în partea de vest a județului Mureș, în Câmpia Transilvaniei, pe Pârâul de Câmpie, și este traversat de DJ151 Luduș - Sărmașu (20 km la nord de Luduș). Puțin cunoscut în România, deși este un monument superb, nu prea este vizitat de turiști. Castelul din Zau de Câmpie a fost construit după principiile unui calendar: are 4 turnuri, numărul de anotimpuri, 12 holuri, lunile anului, 52 de camere, săptămânile dintr-un an, 365 de ferestre, zilele dintr-un an, și 7 terase, zilele unei săptămâni.
Construit dintr-o dragoste nebună
Baronul Istvan Ugron, proprietarul castelului, a fost ambasadorul Austro-Ungariei în Rusia. Așa a cunoscut-o pe una dintre fiicele Ţarului Nicolae al II-lea și s-a îndrăgostit nebunește de ea. A hotărât să-i construiască un castel, lucrările au început în 1911. Trei ani au robit țăranii de pe moșie să ridice „minunea”, dar când a fost gata, prințesa rusă i-ar fi cerut baronului să paveze aleea care duce înspre castel cu... bani de aur. Zis și făcut. Îndrăgostitul a dat poruncă să i se îndeplinească hatârul iubitei. Doar că pe la jumătatea drumului aceasta a cerut ca banii de aur să fie puși în... cant, pentru ca nimeni să nu pășească pe coroana imperială pentru că aceasta ar fi însemnat o lipsă de respect și de loialitate față de suveran.
S-au terminat banii, s-a dus iubirea, au venit bolșevicii
Baronul a dat din nou poruncă pentru refacerea drumului, doar că nu i-au mai ajuns banii pentru întregul drum. Și dragostea (ei) s-a sfârșit... Între timp în Rusia au ajuns la putere bolșevicii lui Lenin și întreaga familie a țarului a fost ucisă în 1917. Îndoliat, baronul s-a retras din viața publică cu inima plină de durere, nu s-a mai căsătorit niciodată, iar în 1925 a vândut castelul bogatei familii Banffy. A murit în 1948, la Cluj.