de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Gâtul Iadului, chei... dumnezeiesc de frumoase!
Gâtul Iadului este unul dintre sectoarele din spectaculoasele Chei ale Bicazului care cuprinde şi trecătoarea ce face legătura cu Cheile Bicăjelului. Oricine a fost acolo poate spune că Gâtul Iadului este unul dintre cele mai inedite, spectaculoase şi în acelaşi timp înspăimântătoare minuni ale naturii din judeţul Harghita şi din toată ţara. Ca să vedeți Gâtul Iadului, trebuie mai intâi să ajungeți la Cheile Bicazului. Şi o puteți face fie din Moldova, fie din Transilvania, pentru că aceste chei sunt exact trecerea dintre cele două mari regiuni românești. Din Moldova sunt 45 de kilometri dinspre Piatra-Neamţ, pe DN15 şi DN12 C, până la Bicaz. De dincolo, dinspre Braşov, drumul merge prin Miercurea Ciuc, Gheorgheni, apoi dreapta după Bixad pe DJ113 spre Lacul Sfânta Ana. Sunt mai mulți kilometri în total, vreo 200.
Dacă privești de sus, te ia amețeala. La fel dacă privești... de jos!
Cheile Bicazului sunt formate din trei sectoare: Gâtul Iadului, Poarta Iadului şi Pridvorul Iadului. Nu degeaba localnicii le-au găsit aşa nişte nume... drăcoase, pentru că senzaţia cam asta este: de intrare în... Iad! Un Iad care, totuşi, atrage şi fascinează. Dacă priveşti de sus spre Gâtul Iadului, te ia ameţeala: doi pereţi de stâncă uriaşi, verticali şi ondulaţi de-a lungul unui drum pe care îl „gâtuie” până aproape să-l înghită. Priveliştea, care la un moment dat se lăţeşte puţin de lângă drum spre unul dintre pereţi, incluzând ceva copaci, se îngustează la maximum câteva zeci de metri mai încolo, unde cei doi pereţi sunt foarte aproape să se... atingă!
Privind de jos în sus, senzaţia de micime şi de ameţeală e, paradoxal, mai accentuată. În cea mai mare parte a Gâtului Iadului, tot ce se vede este un perete de piatră care parcă stă în echilibru, parcă gata să cadă peste curajoșii de jos de la înălţimea sa majestuoasă de peste 300 de metri.