de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Biserica fortificată din Prejmer, izvor de sfinţenie şi frumuseţe
Biertan, Saschiz, Câlnic, Viscri, Prejmer, Valea Viilor și Dârjiu sunt şapte sate norocoase care sunt protejate de UNESCO pentru că în aceste localități pe cât de vechi, pe atât de pitorești, s-au păstrat cel mai bine bisericile fortificate. La Prejmer, de exemplu, i se mai spune și Cetatea țărănească, și Cetatea Care N-a Fost Cucerită Niciodată și, fără nicio exagerare, ar trebui să fie subiect obligatoriu în manualul de geografie, fie el și bilingv! Este un obiectiv turistic obligatoriu de vizitat pentru oricine ajunge în Brașov, mai ales că se află la doar 17 km distanță de oraș, pe DN11, spre Hărman, după care, la doar un kilometru, se „rupe” DN 10 spre dreapta către Prejmer.
Are 3 stele Michelin!
Mărturie de necontestat a tradiţiei saşilor transilvăneni, este cea mai întinsă şi impunătoare biserică fortificată din sud-estul Europei, „onorată” cu 3 stele Michelin, cea mai înaltă distincţie pentru o clădire din ţara noastră. Impozantul monument se remarcă prin planul de cruce greacă, unic în Transilvania, dar prezent la multe biserici din nordul Germaniei. Fortificația „ascunde” un izvor de sfințenie care datează din jurul anului 1450: altarul poliptic (adică format din mai multe panouri articulate, pictate fiecare cu câte o scenă religioasă din Patimile Domnului), cel mai vechi din întreaga Transilvanie. În pofida iconografiei simple, tonurile de roşu pe fundalul auriu îi conferă o strălucire deosebită.
În ziduri sunt 272 de camere pe 4 niveluri!
Zidurile cetăţii construite în formă de cerc ating o grosime de 3-4 metri şi o înălţime de 12. Din loc în loc sunt găuri de foc, dar instrumentul cel mai interesant cu siguranţă că îl reprezintă „orga morţii”, un dispozitiv gen „mitralieră”, de foc continuu, capabil să provoace daune însemnate inamicului prin activarea simultană a armelor alăturate. În ziduri sunt 272 de camere pe 4 niveluri, camere de provizii pe timp de pace, camere de locuit pe timp de asediu. Numărul de pe uşă era corespondentul casei din localitate, fiecare familie deţinând în cetate o cameră care se moştenea! Alt element remarcabil este poarta exterioară, construită în 1788 și care se mai păstrează încă şi azi.