de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea
Pentru ca o minte genială să câștige cel mai râvnit premiu al tuturor timpurilor, Nobelul, celebra distincție a Academiei Suedeze, nu e nevoie să ai prea multe studii. Asta au demonstrat de-a lungul vremii mai mulți scriitori de primă mărime, dar fără multe clase...
William Faulkner, explorator al minții din Sudul de după Război
S-a născut, a trăit și a scris în Sud, mai exact la Oxford, Mississippi, povestind ca nimeni altul despre istoria locului, mituri, mistere, visuri și cultură, care l-au obsedat până la sfârșitul vieții. A avut o minte sclipitoare încă din copilărie, când a început să scrie versuri și să citească literatură „pe bandă rulantă”. Cu toate acestea, n-a suportat absolut deloc școala. Acesta a fost motivul real pentru care a abandonat studiile și nu a reușit să aibă nici măcar o diplomă de liceu. După ce a părăsit instituția școlară, Faulkner a considerat că e mai bine să lucreze, așa că s-a angajat tâmplar, apoi a devenit casier la banca bunicului său. În anul 1918 a devenit soldat în Armata britanică, dar nici acest statut nu a fost pe placul său, drept care s-a întors acasă după doar câteva luni. A făcut apoi câteva cursuri universitare, urmând ca în anii ce au venit să se izoleze aproape total de lume și să se axeze exclusiv pe scris. Adorat pentru scriitura sa complexă și cu un stil unic, „actual și apocrif deopotrivă”, William Faulkner a devenit câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1949.
José Saramago a lucrat ca mecanic
O lungă călătorie spre înțelesul tuturor lucrurilor imposibile. Așa ar putea fi caracterizată viața lui José Saramago, în doar câteva cuvinte. Născut într-un sat din provincia Ribatejo, Portugalia, în anul 1922, acesta a plecat împreună cu părinții săi la Lisabona, unde, din păcate, fratele său a trecut în lumea drepților. Din nefericire, părinți săi nu au avut niciun fel de posibilități să-l țină în gimnaziu, așa că José a reușit să facă doar o școală tehnică, apoi a lucrat doi ani ca mecanic. După ce în anul 1947 i-a apărut primul volum de proză, până în anul 1966 acesta a hotărât să nu mai publice absolut nimic, pentru că a fost extrem de convins că nu are nimic din ceea ce merită spus. Când a revenit la gânduri mai bune, José Saramago s-a îndreptat în totalitate către lumea literară și s-a angajat ca traducător și jurnalist la ziarul „Diario de Noticias”. Ateu convins, în anul 1969 s-a înscris în Partidul Comunist Portughez, iar grație operelor sale, apreciate foarte mult de critici, a primit în anul 1988 Premiul Nobel pentru Literatură.
Harry Martinson, muncitor pe vapor
La data de 6 mai 1904 a venit pe lume în Suedia, într-o familie foarte săracă, Harry Martinson, celebrul scriitor de mai târziu. Când micuțul avea doar 6 ani, tatăl său a plecat să-l vegheze din lumea de dincolo, iar mama a emigrat în America. Din nefericire, Harry a fost încredințat unei familii pentru a-l crește și, pentru o scurtă perioadă, singura sa bucurie a fost școala. La 16 ani însă, acesta s-a îmbarcat marinar la Karlskrona și a navigat șase ani pe toate mările lumii, timp în care a practicat multe meserii. Dar departe de a se plânge de acest lucru, Harry a luat această perioadă grea din viața sa ca pe o sursă de inspirație pentru primele lucrări literare, două impresionante volume de proză, respectiv „Călătorii fără țel” și „Capul Adio”. Considerat unul dintre primii creatori de limbă suedezi, chiar dacă niciodată nu a reușit să-și termine studiile și să obțină vreo diplomă de absolvire, Martinson a fost laureat, în 1974, al Premiului Nobel pentru Literatură.
Joseph Brodsky, excepțional autodidact
Unul dintre cei mai mari poeți pe care i-a avut vreodată omenirea, Joseph Brodsky, a venit pe lume în anul 1940, la Leningrad. Chiar dacă a avut o copilărie lipsită de griji, acesta nu a iubit școala deloc, motiv pentru care a renunțat la studii la vârsta de 15 ani. Ulterior s-a angajat și, în același timp, a început să învețe singur engleza și poloneza și să scrie poezii. Norocul său s-a numit poeta rusă Anna Ahmatova, cu care Brodsky a studiat până în anul 1972, când a fost exilat din Uniunea Sovietică. Brodsky s-a mutat în Statele Unite ale Americii, unde a publicat nouă volume de poezie. A primit un post de profesor la Columbia University, dar și la liceul Mount Holyoke. În 1987 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
George Bernard Shaw s-a lăsat de şcoală la doar 15 ani
Considerat de majoritatea criticilor ca fiind unul dintre cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză după William Shakespeare, George Bernard Shaw a devenit cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și ca publicist politic. Puțină lume știe însă că Bernard a fost obligat, întrucât resursele materiale ale părinților au fost extrem de limitate - iar el n-a rezistat la niciuna dintre școlile la care a fost înscris, pentru că a disprețuit mereu învățământul organizat - să renunțe la studii când avea doar 15 ani. Însă acest lucru nu l-a deranjat niciodată, ba chiar a mărturisit, la un moment dat, că „nu prea avea ce să învețe în locurile unde a fost”. Lipsa studiilor nu l-a împiedicat însă ca la vârsta de 20 de an să plece la Londra, iar mai târziu să apară pe piață primele sale scrieri, „Un socialist individualist”, „Profesiunea lui Cashel Byron” și „Dragoste printre artiști”. În timp, Bernard Shaw a devenit adept al stângii și s-a înscris în Fabian Society, o organizație socialistă britanică, iar lucrările sale au început să trateze, majoritatea, probleme sociale. Datorită umorului de care a dat dovadă în scrierile sale, Shaw a primit, în anul 1925, Premiul Nobel pentru Literatură, iar zece ani mai târziu a primit Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat, la ecranizarea piesei de teatru „Pygmalion”.