de Silviu Ghering şi Adrian Barna

Era 10 februarie 1890 când, la Moscova, se năștea Boris Leonidovici Pasternak, fiul pianistei Rosa Kaufmande și al pictorului Leonid Pasternak, membru al Academiei de Arte. A moștenit de la ei preocuparea timpurie, încă din copilărie, pentru muzică și desen. Pasiunea pentru filosofie a fost, însă, mai tare și în 1909 s-a înscris la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității din Moscova, renunțând la o promițătoare carieră de muzician. Trei ani mai târziu, a plecat în Ger- mania, unde a renunțat la specializarea în filosofie şi a optat definitiv pentru literatură. În 1911 a debutat cu poezii în almanahul „Lirika”, în 1914 a tipărit placheta de versuri „Geamănul din nori”.

Au urmat „Pe deasupra barierelor” (1917), „Sora mea viața” (1922), „Teme și variațiuni” (1923), volume de versuri primite cu entuziasm, care l-au consacrat ca un mare poet. A încercat să se integreze în noua lume instaurată de Revoluția bolșevică din 1917, dovezi fiind poemele epice „1905” (1925-1926) „Locotenentul Schmidt” (1926-1927), „Înalta maladie” (1923-1928). La sfârșitul anilor ’30, deprimat din cauza nenorocirilor provocate de dictatura stalinistă, a renunțat la scris, câștigându-și existența din traduceri, Shakespeare, Kleist, Goethe, Petőfi, Shelley, Verlaine și din poezia gruzină. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și-a reluat vocația și a publicat volumele de versuri „Pe trenuri timpurii” (1943) și „Întinderea pământească” (1945). Cea mai cunoscută operă a sa, „Doctor Jivago”, i-a adus pe lângă faima mondială, mari probleme cu autoritățile comuniste, identificarea sa cu eroul principal fiind evidentă. Publicat în Italia, în 1957, și devenit rapid bestseller, „Doctor Jivago” a contribuit substanțial la acordarea Premiului Nobel pentru literatură în 1958. Motiv de critici dure pentru laureat în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea Scriitorilor. A fost „convins” să renunțe „de bună voie” la marele premiu. „Doctor Jivago” a fost ecranizat în 1965, cu Omar Sharif şi Julie Christie în rolurile principale, capodoperă distinsă cu 5 Premii Oscar, 4 Globuri de Aur şi două Premii Grammy, fiind inclusă pe lista celor mai bune 100 de filme ale tuturor timpurilor. În 1959, Pasternak încheie volumul de versuri „Când se înseninează”. Nu se mai înseninează, însă, nimic în viața sa și o încheie și pe aceasta în 1960, la 30 mai, la Peredelkino, celebrul sat de creație al scriitorilor sovietici, într-o suburbie a Moscovei.