de Ana Trifan

Potopul şi arca lui Noe au existat cu adevărat sau sunt doar un mit creştin? Iată un mister pe care mulţi au încercat să îl explice. Dacă în numărul trecut vă povesteam despre vechea legendă a faimoasei arce şi despre câteva presupuneri şi mărturii indirecte legate de acest mit, în această săptămână vă dezvăluim rezultatele primelor expediţii la Muntele Ararat, Turcia, locul în care,  susţin cercetătorii, se află rămăşiţele ambarcaţiunii biblice.

Ambarcaţiunea din lemn pietrificat
Haji Yearam s-a născut în Armenia, în 1832, iar mai târziu a emigrat în SUA, unde a şi murit în 1932. El a relatat că pe vremea când era adolescent şi stătea într-o localitate din apropierea Araratului, trei străini care voiau să demonstreze că Biblia este un fals au venit la el şi la tatăl său şi i-au angajat ca să le fie ghid pe munte. Haji spunea că, după numeroase peripeţii, au ajuns într-o mică vale formată de un gheţar şi înconjurată de mici stânci. Pentru că era o vară cu temperaturi ridicate, o parte din gheţar se topise şi lăsa să se vadă o bucată din… arca lui Noe. Armeanul a povestit că au intrat cu toţii în ambarcaţiune şi au explorat-o. Haji Yearam relata că aceasta avea mai multe punţi şi compartimente ce semănau cu grajdurile pentru animale din timpurile noastre. Întreaga structură era acoperită cu un fel de lac gros şi puternic. Arca era construită, mai degrabă ca o casă mare şi încăpătoare, decât ca o ambarcaţiune, dar nu avea niciun fel de ferestre. Armeanul spunea că străinii care i-au angajat - despre care crede că erau oameni de ştiinţă - au fost atât de furioşi de descoperire, încât au vrut să o distrugă. N-au reuşit să îi dea foc şi nici să o facă bucăţi. Haji declara că străinii au făcut un pact ca să nu dezvăluie sub nicio formă ceea ce văzuseră pe Muntele Ararat.
Un alt armean care a declarat că a văzut arca, împreună cu unchiul său, în 1902, a fost George Hagopian. Interviurile cu el au fost înregistrate şi mai există şi azi. Hagopian a spus că a ajuns la arcă după ce a urcat timp de şapte zile pe Ararat, pornind din localitatea Van. El a spus că arca e o ambarcaţiune lungă, ce se află în apropierea unei stânci înalte. Materialul din care părea să fie făcută arca era un fel de lemn pietrificat, a mai spus Hagopian.

Dovezi de la NASA şi CIA
Mai multe fotografii făcute din avioane militare sau cu ajutorul sateliţilor au arătat ceea ce cercetătorii au numit „anomalia de pe Ararat”. Toate au localizat această „anomalie” pe partea de nord-vest a muntelui, la o înălţime de aproximativ 4.700 m, iar locaţia corespunde cu majoritatea mărturiilor aduse de-a lungul anilor. Primele fotografii în care se poate vedea forma arcei au fost făcute în 1949, într-o misiune de spionaj a americanilor. Deşi considerate secret militar, şase dintre fotografii au fost publicate într-o revistă de ştiinţă. Alte poze şi înregistrări au mai fost făcute de sateliţi militari ai CIA în 1973, 1976 şi 1990-1992, de satelitul  francez SPOT în 1989, de o navă spaţială a NASA în 1994, şi de satelitul Ikonos în 2000. Cele mai multe dintre fotografiile şi secvenţele filmate nu au fost date publicităţii, deoarece sunt clasificate ca şi secrete militare. Specialiştii au recunoscut însă că urma care se distinge pe Muntele Ararat este „un obiect artificial, acoperit de gheaţă şi zăpadă”, fără a preciza însă dacă acel obiect ar putea fi creat de mâna omului. Fotografiile arată însă că „anomalia” are aproximativ aceleaşi dimensiuni ca acelea descrise în Biblie pentru arca lui Noe.

Secret bine păzit
Din păcate, în acest moment, Muntele Ararat se află într-o zonă sensibilă din punct de vedere politic (graniţa dintre Turcia şi Armenia este închisă), iar autorităţile turce au refuzat numeroase cereri pentru efectuarea unor expediţii, motivând că muntele este într-o zonă militară.