de Silviu Ghering şi Sorin Dumitrescu

Cine sau ce a fost Cyrano de Bergerac? Un cetățean francez sau un personaj din literatura franceză? Răspunsul exact este „și una, și alta”. Cetățeanul francez Hercule-Savinien Cyrano de Bergerac s-a născut la 6 martie 1619, la Paris, într-o familie de mici nobili. A făcut ceva studii la liceul „Louis-le-Grand” din capitala Franței, dar a fost atras de o carieră militară și a intrat de la 18 ani în rândurile armatei. Rănit grav în 1641, în timpul asediului de la Arras, un episod al Războiului de 30 de ani, a renunțat la viața de soldat. A urmat cursurile filozofului materialist francez Pierre Gassendi, denumit și „maestrul subversiv al gândirii libere” și apoi, în 1653, a intrat în serviciul Ducelui de Arpajon, unde, fiind un spirit independent şi bătăios, și-a căpătat o reputaţie de... „duelgiu”! Doi ani mai târziu, la 28 iulie 1655, a murit într-un accident, la numai 36 de ani.

Cele două lucrări fundamentale ale sale, apărute după ce a murit, în 1657 şi 1662, alcătuiesc opera intitulată „L’Autre Monde - États et Empires de la Lune; États et Empires du Soleil” („Lumea cealaltă - Statele şi imperiile Lunii; Statele şi imperiile Soarelui”), o utopie de vulgarizare (în accepţia luministă a termenului) filozofico-ştiinţifică, inspirată din operele analoge ale englezilor Wilkins şi Godwin și influențată vizibil de ironia lui Molière și conceptele utopice ale unor filozofi ca Thomas Morus și Tommaso Campanella. Sub pana sa, polemică şi satirică, motivul călătoriei imaginare capătă o notă aparte, datorată atât îndrăznelii viziunii, cât şi aptitudinii sale de a concretiza şi de a difuza o gândire profund contestatară, catalogată drept „gândire liberă”. Prin utopiile sale filozofice, a fost un precursor al iluminismului. Viața sa aventuroasă, precum și figura originală, cu un proeminent nas care l-a făcut cunoscut în toată lumea, l-au inspirat pe Edmond Rostand (1868-1918, dramaturg francez, membru al Academiei franceze) în scrierea cunoscutei comedii eroice „Cyrano de Bergerac” (1897), care l-a făcut vestit pe „erou” în toată lumea incomparabil mai mult decât opera sa filozofică și literară.