de Călin Popa şi Alexandru Brădescu
În primele șase luni ale anului 2019, orașul italian Matera deține titlul de Capitală Europeană a Culturii. Sub deviza „Un viitor deschis”, zeci de manifestări, de spectacole și de expoziții vor marca marea desfășurare de forțe culturale. Dar fascinația pentru Matera este mult mai veche...
Întemeietorul rămâne un mister
Matera nu se află, cu siguranță, printre destinațiile preferate de turiștii străini care vin în Italia. Locuințele sunt săpate în piatră calcaroasă, amenajate în peșteri, străduțele sunt înguste și abrupte, trecând uneori peste acoperișurile caselor, văile sunt pustii, fantomatice, un râu aproape secat creează un fel de defileu, se ajunge greu în localitate, iar locul pare încremenit într-un timp fără vârstă. Potrivit versiunii oficiale, strania așezare era locuită de romani în anul 111 î.Hr., dar unii istorici afirmă că Matera a fost edificată de vechii greci. În orice caz, întemeietorul oficial al localității care fascinează încontinuu a rămas până azi un mister.
Miracol arhitectural
Matera este spațiul unde, până în anii 1960, oamenii au locuit în peșterile locului, săpând ferestre în roci în așa fel încât lumina verticală a verii să nu le supraîncălzească adăposturile, iar iarna razele soarelui să pătrundă prin unghiul potrivit, pentru a încălzi interioarele cât mai mult. Nu a existat electricitate până în anii 1930, iar spațiile de locuit erau foarte mici, făcând vizitatorii să se întrebe dacă familiile chiar încăpeau în ele. Adevărul este că nu prea aveau de ales; până în deceniul al optulea al secolului trecut, în Matera trăiau cei mai nevoiași oameni din Italia. Bunurile erau ținute sub pat, iar copiii deseori mâncau în picioare, pentru că nu aveau loc la mesele minuscule.
Vechiul spațiu al unui trib
Înainte de anticii greci și romani, Matera a fost spațiul unui trib italian numit lucani. Erau faimoși în vremea lor pentru excepționalele calități de luptători. Dacă nu se războiau cu vecinii, intrau ca mercenari în trupele macedonene. Înaintea lor, zona a fost locuită încă din Paleolitic, deși este departe de a fi ospitalieră. Chiar și azi, arheologii continuă să descopere vestigii ale străvechilor locuitori din Matera. Iar spiritul tare, războinic, s-a păstrat. Italienii din Matera sunt oameni aidoma rocilor pe care le locuiesc. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aici s-a înființat prima celulă antifascistă de pe teritoriul Italiei. După încheierea conflagrației, curajoșii locuitori din Matera au primit in corpora Medalia de Argint „Al Valore Militare”, pentru curajul lor și pentru devotamentul față de oraș.
Cele mai ciudate cimitire
Astăzi, în Matera, în centrul istoric cu precădere, pot fi văzute zeci de grădini care se află chiar deasupra peșterilor locuite până nu cu multe decenii în urmă. Dar în timpul Renașterii, aceste spații erau cele mai ciudate cimitire care se pot imagina. Practic, oamenii își îngropau morții deasupra locurilor în care trăiau. Latura religioasă a localității este completată de cele 44 de biserici săpate în piatră, amenajate în peșteri, pictate în stilul artei orientale, extrem de sugestive și cât se poate de neobișnuite.
Un festival unicat
În fiecare an, la 2 iulie, localnicii din Matera celebrează Festa della Bruna. Începe la ora 5:00 dimineața cu o procesiune „a păstorilor”, urmată de o alta, prin tot orașul, cu o icoană a Fecioarei Maria. La prânz, localnicii trec printre străduțele înguste cu o statuie numită Madonna della Bruna, pusă într-un car alegoric tras de măgari. Întregul alai este urmat de arhiepiscop, de membri ai clerului și de „cavaleri” care o apără pe Madonna della Bruna, costumați cu armuri medievale. La finalul procesiunii, carul rămâne în Piața Vittorio Veneto, unde localnicii îl fac bucăți, luând câte o părticică acasă și crezând nestrămutat că le va aduce noroc.
Secretele unei sustenabilități legendare
În Matera trăiesc astăzi circa 60.000 de oameni. De la o sărăcie lucie, orașul a ajuns la a fi nu doar Capitală Culturală Europeană grație unei moșteniri istorice excepționale, ci și un model de sustenabilitate care este „predat” de UNESCO pe post de studiu de caz, Matera fiind inclus în Patrimoniul Mondial al siturilor de cea mai mare valoare. Dar cum se remarcă localitatea ca model de sustenabilitate? În primul rând, rezistă în fața expansiunii care aduce după ea vechile modele economice. Matera a știut să rămână la adăpost de capitalismul consumerist care a adus mare parte din lume în pragul privațiunilor de tot felul și la exploatare excesivă. Mai departe, peșterile locuibile din Matera sunt mai mult decât artefacte, sunt exemple de simbioză ideală între om și habitatul său natural, cu folosirea la maximum a tot ceea ce pune la dispoziție mediul înconjurător pentru o viață curată. Matera se susține singură, îngrașă pământul care o hrănește cu îngrășământ natural de la animale, materialele de construcții sunt locale, iar tot ceea ce înseamnă agricultură a rămas pe loc, ca în secolul al XVIII-lea.
Decor pentru filmul „Patimile lui Hristos“
Atunci când Mel Gibson a ajuns în Matera, în 2003, pentru a căuta locuri care să evoce Palestina sau Ierusalimul de acum 2.000 de ani, unde să filmeze „Patimile lui Hristos” („The Passion”), a mărturisit că peisajul l-a „înnebunit”. Și nu doar pe celebrul actor și regizor. Aici au fost filmate pelicule faimoase ca „Evanghelia după Matei”, „King David”, „The Omen” și, mai recent, „Ben-Hur”. Filmul lui Gibson a pus Matera pe harta turistică a lumii și, la peste 15 ani de la filmări, mii de turiști americani vin aici să vadă locurile celebre. Localnicii profită de afluxul de străini, poftind vizitatorii să guste „fettuccine alla Mel” și tortul „The Passion”.