de Laura Zmaranda şi Adrian Barna
Primele flori ale primăverii sunt inconfundabile. Delicați și aparent fragili, ghioceii sunt niște temerari. Răsar din straturile înghețate ale zăpezii și aduc cu imaginea lor speranța reînvierii naturii. Oricine recunoaște acest simbol al primăverii. Însă în pofida faptului că par atât de comuni, oamenii nu știu foarte multe lucruri despre ghiocei. Chiar dacă istoria a păstrat și pentru ei o mică părticică. Ghioceii sunt menționați, spre exemplu, în „Odiseea” lui Homer. Acesta descrie cum Zeul Mercur îi oferă lui Ulise o iarbă care avea puterea de a-l proteja de otrăvurile vrăjitoarei Circe. Iarba numită moly era de fapt un ghiocel din specia Galanthus nivalis.
Varietăți rar întâlnite
Deși istoria acestor flori spune că sunt originare din Europa şi Asia, astăzi ghioceii sunt răspândiți în întreaga lume. Există peste 100 de varietăți de ghiocei, însă dintre toate speciile cea mai cunoscută este Galanthus nivalis, ghiocelul comun mai exact. Aceștia și-au dobândit renumele de vestitorii primăverii pentru faptul că sunt primele flori cu bulb care înfloresc primăvara devreme sau uneori chiar de pe la mijlocul sau sfârșitul iernii. Varietățile de ghiocei care răsar foarte timpuriu, cum este cazul speciei Galanthus nivalis, apar de regulă după perioadele geroase și înfloresc din ianuarie până în februarie. Fiecare varietate de ghiocei are propriile particularități. Spre exemplu, Galanthus nivalis Pagoda poate fi recunoscută prin faptul că are petalele uşor răsucite spre exterior. O altă varietate, Galanthus nivalis Virescens, se deosebește de alte varietăți datorită petalelor albe care prezintă inserțiile unor dungi verzi. În pleiada celor peste 100 de varietăți de ghiocei există și câteva foarte rare. Varietatea Galanthus S. Arnott este una dintre ele. Particularitatea care face deosebită această varietate este că florile sale sunt de două ori mai mari decât cele ale ghioceilor obişnuiţi. O varietate foarte rară de ghiocei este și Galanthus reginae. Acești ghiocei sunt speciali prin faptul că sunt singurii care înfloresc toamna.
Când temperatura scade, petalele se închid pentru a proteja nectarul
Anatomia ghioceilor este extraordinară prin faptul că fragilitatea lor este compensată de o substanță din interiorul tulpinilor și florilor care acționează pe principiile unui antigel natural. Astfel, chiar dacă se prăbușesc în timpul înghețului, ghioceii își revin pe măsură ce temperatura crește. Încă o dovadă a faptului că natura este cu adevărat miraculoasă este că la temperatura de 10 grade Celsius sau mai mult, petalele exterioare ale ghioceilor se deschid spre a dezvălui nectarul din interior. Când temperatura scade, petalele se închid pentru a proteja nectarul. De ce spun că natura este magică? Pentru că temperatura de 10 grade Celsius este și temperatura la care albinele încep primele zboruri după hibernarea din iarnă. Prin această sincronizare extraordinară a celor două momente, deschiderea florilor de ghiocel și primele zboruri ale albinelor, acestea au parte de un festin bogat de polen și de nectar. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că dungile verzi din interiorul ghioceilor sunt ca niște lumini de aterizare care îndrumă albinele către pocalul lor plin cu nectar. În afară de antigelul natural pe care ghioceii îl au în interiorul lor și care îi protejează în timpul înghețului, aceștia mai au o armă de supraviețuire, și anume otrava. Ghioceii și bulbii lor sunt otrăvitori și de aceea în mod instinctiv niciun rozător nu le mănâncă rădăcina în timpul iernii.
Utilizări trecute și prezente în medicină
Știința a demonstrat că vestitorul primăverii este mai mult decât o floare decorativă. Dacă inițial substanțele extrase din ghiocel erau folosite pentru a crea remedii pentru durerile de cap sau pentru a obţine analgezice și antidoturi pentru otravă, din 1980 studiile s-au concentrat către o altă direcție. Potrivit cercetărilor în centrul cărora s-a aflat ghiocelul, s-a descoperit că bulbii acestuia conțin o substanță numită galantamină. Apoi oamenii de știință au vrut să afle care sunt efectele pe care această substanță le are în cazul demenței senile și a bolii Alzheimer. Astfel s-a constatat că galantamina extrasă din ghiocei poate fi utilizată într-un tratament care are rolul de a încetini demența în boala Alzheimer și demența senilă. Aceasta ajută la creșterea nivelului de acetilcolină, o substanță chimică din creier implicată în transmiterea de mesaje de la celulele nervoase. Alzheimer este asociată cu scăderea nivelului de acetilcolină. Galantamina oprește sau întârzie declinul, ajutând la menținerea memoriei. Reminyl, unul dintre principalele tipuri de medicamente utilizate astăzi pentru a trata demența ușoară până la moderată, este derivat din galantamină.
ŞTIAŢI CĂ...
Ghioceii au purtat diferite nume de-a lungul timpului precum Fecioarele din februarie, Doamnele albe, Sora mai mică a Zăpezii, Floarea speranței sau Floarea morții.
Cei mai scumpi bulbi din lume
Uneori dorința de a avea varietățile cele mai rare de ghiocei a depășit orice limite financiare. De multe ori soiurile speciale de ghiocei, obținute prin diferite mutații, au fost vândute pentru sume uriașe de bani. Spre exemplu, un singur bulb din varietatea Galanthus plicatus, cunoscută și sub denumirea de „Lâna de aur”, a fost vândut pentru 1.390 de lire sterline. Unele varietăți de ghiocei sunt atât de prețioase încât sunt ținute închise sau supravegheate de paznicii de securitate. Galanthus woronowii este o altă varietate foarte prețioasă, creată recent în Scoția. Un bulb din acest soi a fost cumpărat de o companie britanică cu aproximativ 870 de euro. Spre deosebire de alți ghiocei, cei din varietatea Galanthus woronowii sunt foarte rari și au o particularitate distinctă prin faptul că petalele lor sunt însemnate cu galben. Suma oferită pentru acest bulb a dărâmat recordul anterior, atunci când pentru un bulb din varietatea Galanthus „Green Tear” galantofilii au scos din buzunar suma de 360 de lire sterline.