de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
Povestea lui Victor Lustig face parte din acea categorie care se încadrează la sintagma „Viața bate filmul”. Se presupune că ar fi fost ceh la origini, însă toată viața și-a petrecut-o departe de această țară, făcând geamantane de bani în urma abilității sale de a păcăli o mulțime de lume, pentru că avea marea calitate de a părea cât se poate de credibil în acțiunile sale. Cu alte cuvinte, un geniu, dar un geniu al înșelătoriei.
Numele său adevărat era Robert Miller
Victor Lustig, considerat cel mai mare escroc din istorie, a declarat în perioada de detenție că s-ar fi născut într-o micuță localitate din Austro-Ungaria, pe teritoriul Cehiei de astăzi, Hostinne, dar cercetările făcute în arhivele locale nu au dus la descoperirea niciunui copil cu acest nume. Mai târziu s-a aflat că acesta era unul dintre numele confecționate și că de fapt s-ar fi numit Robert Miller. Data nașterii ar fi 4 ianuarie 1890. De murit a murit la 57 de ani, în perioada detenției de 20 de ani la care a fost condamnat de justiția din SUA, la 11 martie 1947, la Springfield, Missouri. Deși provenea dintr-o familie săracă Victor Lustig era un tip foarte inteligent, care și-a dorit enorm să trăiască pe picior mare și să ajungă foarte bogat. La 19 ani însă, fiind și un bărbat care reușea încă de pe atunci să pătrundă foarte ușor la inima femeilor, s-a ales cu o cicatrice pe față de la soțul gelos al unei doamne cu care se combinase. Ținând cont că la acea vreme încă mai erau la modă duelurile între cel considerat că i s-a pătat astfel onoarea și amant, Lustig a avut totuși noroc, scăpând doar cu cicatricea, în loc de a fi în pericol de a muri împușcat.
A învățat cu ușurință nu mai puțin de cinci limbi
Fiind extrem de inteligent, a învățat cu ușurință cinci limbi și acest lucru l-a ajutat foarte mult în activitatea sa infracțională. Și-a început meseria de escroc pe vapoarele care efectau curse între Paris și New York și pentru a fi mai convingător și mai impunător a decis să își schimbe numele în contele Victor Lustig. Primele înșelăciuni le-a făcut în timpul acestor curse, dându-se drept un mare producător muzical de pe Broadway, care căuta fonduri pentru realizarea unui mare spectacol, evident inexistent. A venit însă Primul Război Mondial și din această cauză călătoriile transatlantice au fost suspendate. Nicio problemă pentru întreprinzătorul Victor Lustig. Acesta a decis să meargă în Statele Unite și acolo a pus la cale mai multe operațiuni de înșelăciune, cum a fost și modul în care a convins o mare bancă să-i dea banii pe obligațiunile pe care le avea pentru o proprietate chipurile refuzată.
Dat ca fier vechi
După ce a simțit că în SUA este totuși mult prea periculos să mai rămână, el ajungând în fața instanțelor în mai multe rânduri, dar fiind de fiecare dată achitat, din lipsă de probe, Victor Lustig s-a decis să revină în Europa în anul 1925 și a ales Parisul, pe care îl cunoștea. Aici a citit din întâmplare un articol despre starea accentuată de degradare a celebrului simbol al orașului Luminilor, Turnul Eiffel, în care autorul se întreba dacă nu ar fi mai bine, în loc de efectuarea unor reparații, care ar fi costat enorm, ca acest colos din fier să fie dărâmat și vândut la fiare vechi. Așa s-a născut incredibila idee de a vinde Tour Eiffel pentru afaceriștii din comerțul cu fier vechi. Odată ce a fost gata, Lustig a invitat un mic grup de dealeri de fier vechi la o întâlnire confidențială la un hotel scump, în care s-a recomandat ca fiind adjunctul directorului general al Ministerului Poștelor și Telegrafului, după ce a plătit un falsificator pentru a-i întocmi documente cu antetul ministerului pe care, chipurile, îl reprezenta. În cadrul întâlnirii, el a convins oamenii de afaceri convocați că întreținerea Turnului Eiffel devenea mult prea scumpă pentru Paris și că guvernul francez dorea să-l vândă pentru resturi, dar pentru că o astfel de afacere ar fi controversată și ar putea provoca scandal public, nimic nu putea să fie dezvăluit până la finalizarea operațiunii. Lustig a spus că el a fost responsabilizat pentru selectarea dealerului care ar fi primit dreptul de proprietate asupra structurii, susținând că grupul a fost ales cu atenție datorită reputației de „oameni de afaceri cinstiți”.
A fost ales un oarecare Andre Poisson drept victima perfectă
Lustig a cercetat cu atenție grupul de afaceriști și s-a decis să acționeze asupra lui Andre Poisson. Într-o întâlnire privată cu Poisson, Lustig l-a convins că este un oficial corupt, susținând că, deși e funcționar guvernamental, nu are un salariu generos pentru stilul de viață pe care dorea să-l ducă. Crezând că vânzarea Turnului Eiffel i-ar asigura un loc printre oamenii de afaceri de top, Poisson a fost de acord să plătească o mare mită pentru a-și asigura proprietatea asupra Turnului Eiffel. Cu toate acestea, odată ce Lustig a primit mita și fondurile pentru „vânzarea” monumentului, el a fugit curând în Austria. Lustig a urmărit de acolo evoluția cazului, convins că Poisson, pentru a nu se face de râs, nu va merge la poliție, și așa a fost. Și atunci a riscat din nou peste o lună, revenind la Paris, pentru a încerca din nou escrocheria, dar cu alt afacerist naiv. Numai că noul cumpărător nu a fost al doilea Poisson și a anunțat poliția. Lustig a apucat să fugă la timp în SUA.
Cutia românească, o casetă care făcea bani
A doua mare reușită a acestui escroc a fost faptul că a convins o mulțime de oameni să cumpere o cutie, numită Cutia românească, în care se introduceau două bancnote de 100 de dolari și la interval de șase ore acestea se multiplicau. Incredibil, dar cutia-minune care urma să aducă bogăție a fost vândută cu mii de dolari, recordul fiind suma de 30.000 de dolari. Până și un șerif din Texas a cumpărat cutia-minune, din care trebuia să iasă banii. În America, o altă lovitură, pusă la cale cu un farmacist și un chimist, a fost confecționarea de bani falși care au invadat teritoriul SUA. În 1935, Lustig a fost arestat, ca urmare a faptului că a fost denunțat poliției de amanta sa, furioasă că fusese înșelată cu altă femeie. Poliția a găsit într-o cutie poștală de la o stație de metrou din New York 51.000 de dolari falși și l-a putut acuza direct pe Lustig de această gravă infracțiune. Cu o zi înainte de a fi judecat a reușit să fugă de unde era deținut în acel moment, dar a fost prins peste 27 de zile la Pittsburgh și condamnat la 20 de ani de pușcărie în celebra închisoare Alcatraz, de unde avea însă să fie transferat la Springfield, Missouri, dar în 1947 s-a îmbolnăvit de pneumonie, a făcut rapid complicații și a murit.
Cele 10 principii ale lui Victor Lustig pentru a fi un escroc de clasă
1. Fii un bun ascultător și nu vorbi niciodată tare și nici repede;
2. Niciodată să nu pari plictisit;
3. Așteaptă să vezi ce opinii politice are interlocutorul și apoi declară-te de aceeași parte;
4. Lasă-l pe celălalt să își exprime opiniile religioase și apoi spune-i că și ale tale sunt la fel;
5. Fii atent la discuțiile despre sex, dar nu continua și nu îl urma până nu vezi că manifestă un interes puternic;
6. Nu discuta niciodată despre o boală decât dacă persoana din fața ta are un interes cert în această direcție;
7. Nu forța niciodată pe cineva să dezvăluie anumite circumstanțe despre el, dacă nu te arăți curios o va face el singur până la final;
8. Nu te îngâmfa niciodată. Lasă pe alții să te aprecieze și să vorbească de tine;
9. Nu fii niciodată dezordonat;
10. Nu te îmbăta niciodată.