de Andrei Dicu şi Adrian Barna
Sportivii și uneori artiștii, cum este cazul unor balerini, sunt tributari descoperirilor tehnice și științifice. Dincolo de talent, de antrenamente și de o viață organizată, campionii se servesc de descoperirile lumii moderne, pentru a sfida granițele, în căutarea succesului. Pentru a-i ajuta pe sportivi să forțeze, legal, limitele performanței, savanții experimentează noi tehnici și echipamente, măsoară rezultatele după metode noi și monitorizează nutriția și sănătatea fizică și mintală a „subiecților”.
Evoluția echipamentelor și a suprafețelor de concurs, o cursă contracronometru
În 1936, Jesse Owens câștiga cursa de 100 de metri din cadrul Jocurilor Olimpice, cu timpul de 10,3 secunde. Usain Bolt deține recordul actual cu 9,58 de secunde. Dar mulți specialiști sunt de părere că, pe o suprafață de alergare mai bună și cu încălțări ușoare, Owens s-ar fi apropiat mai mult de timpul lui Bolt. Un pantof ușor, precum cel purtat de Usain Bolt, în 2009, când a stabilit un nou record mondial la 100 de metri sprint, are proiectată suprafața în așa fel, încât să-i retransmită energia sportivului, făcându-l mai rapid. Bolt, legenda jamaicană a sprintului, cu opt medalii olimpice de aur în palmares, care a deținut mai bine de un deceniu recordurile mondiale în cursele masculine de 100 și de 200 de metri, poartă încălțăminte ușoară, făcută special pentru alergarea pe suprafețe de ultimă oră. În toată cariera, a avut parte de cele mai bune condiții de pregătire din lume. Inclusiv că mergea la antrenamente cu avionul și avea un bucătar special, care îi gătea mese consistente, dar cu puține grăsimi. Din păcate, gurile rele șușoteau că tot el a atins apogeul și în materie de steroizi, deși nu a fost depistat niciodată. De altfel, această suspiciune a planat asupra multor sportivi din perioada lui. Jesse Owens, cel care a câștigat cursa de 100 de metri chiar la Berlin, sub ochii lui Hitler, purta încălțări din piele, astfel că, în timp ce Bolt se putea lansa rapid din block-start-ul de ultimă generație, Owens trebuia să-și sape singur locul de start, cu călcâiele...
Aliaje sofisticate, cu textură spongioasă
De altfel, în decursul anilor, chiar și pistele de alergare s-au schimbat, de la cele cu zgură și cu nisip la cele de tartan, care și-au făcut apariția la JO din 1968, care erau mai elastice și returnau energia alergătorului. Acum, grație progresului tehnicii se folosesc aliaje tot mai sofisticate, cu textură spongioasă, care permit folosirea pistelor chiar și pe vreme foarte proastă, neexistând riscul ca sportivii să rămână înțepeniți în noroi sau să se accidenteze. Peter Weyand, șeful Laboratorului de Performanță Locomotorie de la Universitatea Metodistă de Sud din Dallas, unul dintre experții de nivel mondial în biomecanica sprintului, crede că nu este exclus să asistăm la progrese importante în cazul curselor de 100, de 200 de metri și în probele de maraton. Weyand face parte dintr-o echipă condusă de cercetătorul sportiv britanic Yannis Pitsiladis, cu scopul de a coborî limita de două ore, pentru maraton. Pentru a-i ajuta pe sportivi să doboare recordurile, cercetătorii se concentrează pe zone-cheie precum fiziologia, nutriția, biomecanica, asistența medicală, monitorizarea în timp real și antrenamentul. „Doar un ansamblu de informații științifice variate permite îmbunătățirea performanțelor”, a declarat Weyand, pentru CBS.
„Footbonaut”, o „jucărie” pentru Ronaldo și Messi
Nici fotbalul nu a fost „ferit” de invenții care au îmbunătățit calitatea jucătorilor. Dincolo de nutriție și de toate celelalte condiții excelente de care se bucură jucătorii de top de astăzi, în comparație cu anii trecuți, tehnologia și-a spus punctul de vedere. Spre exemplu, poate, uneori, ne mirăm cum un fotbalist precum Messi sau Ronaldo dă o pasă teribilă, de la 50 de metri. Ei bine, s-ar putea ca talentul lor să fie sprijinit și de un aparat de antrenament numit „Footbonaut”, care îi aruncă jucătorului mingi, cu viteze și cu ritmuri variabile, obligându-l să le controleze și să le șuteze într-o fantă a mașinăriei... Și la sporturile de iarnă există o mulțime de inovații. Spre exemplu, membrii echipei de schi a SUA poartă la antrenamente căști care le stimulează electric cortexul motor. Studiile sugerează că stimularea cerebrală localizată poate îmbunătăți memoria musculară și reduce capacitatea de a percepe oboseala.
Katie Ledecky colecționează date despre analizele de sânge
Katie Ledecky este o înotătoare americană care a anunțat că pleacă de la echipa Universității Stanford, pentru a trece la sport profesionist și care de 21 de ani se folosește de știința sportivă pentru a deveni una dintre cele mai bune sportive ale lumii, la proba liberă. Deținătoare a cinci medalii olimpice de aur și două recorduri mondiale, stabilite la JO de la Rio de Janeiro, în 2016, Ledecky asimilează date despre propria nutriție și analizele de sânge și studiază filmările de la antrenamente și de la competiții, în căutare de metode pentru a-și îmbunătăți mișcările din brațe și din palme. Ledecky este o înotătoare de maraton, cunoscută pentru că încheie concursurile cu mult timp înaintea adversarelor. „Și-a studiat starturile filmate în speranța de a câștiga o zecime de secundă”, recunoaște antrenorul ei, Bruce Gemmell.
Audrey King Weisiger, cu televizorul pe gheață
Audrey King Weisiger este o fostă campioană americană la patinaj, din anii ’60. Spre deosebire de patinatoarele de azi, nu se antrena cu greutăți, nu făcea Pilates și nu dădea atenție nutriției, în schimb lua lecții de balet. Mai târziu, a devenit antrenoarea lui Michael Weiss, pe care îl învăța să facă sărituri duble și triple, iar în cele din urmă, cvadruple. El a devenit primul american care a încercat un cvadruplu tulup, la campionatul național din 1997. Mai târziu, a participat la două ediții ale JO, a câștigat trei titluri naționale și două medalii de bronz la Campionatul Mondial. Weisiger îi înregistra săriturile cu o cameră video, pe care ulterior o conecta la un televizor, pe care îl împingea pe gheață ca să privească filmarea, împreună cu Weiss. Apoi, reluau munca... „Vedeam dar încă nu aveam cum să facem măsurători. Eu ziceam «cred că e suficient de sus» și mai încercam o dată. În zilele noastre, dacă îi pun unui elev o centură cu senzori și îi zic să sară, văd pe telefon cât de sus a sărit și de aici începe discuția despre cum să facem o cvadruplă”, a povestit ea. Aceste sărituri sunt foarte periculoase. Căderile repetate pe gheața tare pot provoca accidentări care pun capăt carierelor. De aceea, de câteva decenii, antrenorii de patinaj artistic au posibilitatea de a pune patinatorul într-un ham, agățat de un fel de undiță complicată. Progresele tehnologice le permit antrenorilor să-și ajute patinatorii să înțeleagă fizica din spatele săriturilor.
CJ Cummings, „obiect de studiu”
Unii sportivi au devenit subiecții unor programe de monitorizare. Halterofilul CJ Cummings este un caz aparte, deoarece conformația și tehnica sa îl despart de alți competitori. Adolescentul a ridicat 142 de kilograme, un record care a uimit lumea. Care este atuul său? Cummings aruncă halterele mai rapid decât oricare alt sportiv și menține viteza pe tot parcursul ridicării. Omul de știință Bob LeFavi, cel care a devenit celebru grație afirmației „durerea e trecătoare”, i-a analizat biomecanica, în perioada în care a condus secția de științe ale sănătății și chineziologie de la Universitatea Georgia Southern din Savannah. Cercetătorii au descoperit că la succesul lui Cummings contribuie amestecul ideal de atribute, forță, viteză, structura anatomică și tehnică. „Este încă adolescent și își va atinge probabil potențialul maxim după 25 de ani. Dar, pentru asta, este normal ca absolut toate reacțiile sale, fizice, psihice și emoționale să fie studiate, periodic, de o echipă de specialiști”, a declarat LeFavi.
Medicina, cheia problemei
De asemenea, știința sănătății a jucat un rol important în viața multor generații de înotători. Tot Gemmell și-a amintit de o accidentare minoră la gleznă, suferită de Ledecky, la Centrul American pentru Antrenamente Olimpice, în 2016, cu puțin timp înaintea JO de la Rio. „În două ore, o consultaseră doi doctori, făcuse o ecografie și avea lângă ea un fizioterapeut, un antrenor specializat pe forță și condiționare, un antrenor de înot, adică eu și vreo alte trei persoane care deja văzuseră datele, se consultaseră și făcuseră un plan”, a povestit el. De altfel, Alan Ashley, directorul de performanță sportivă al Comitetului Olimpic American, spune că „este esențial pentru doborârea recordurilor ca sportivii să rămână sănătoși. Dacă sunt sănătoși, restul vine de la sine”.
Jarryd Wallace și Danelle Umstead, eroii paralimpici
Tehnologia sportivă a revoluționat și antrenamentele performerilor paralimpici. Schioarea cu deficiențe de vedere Danelle Umstead, în vârstă de 46 de ani, participantă de trei ori la Jocurile Paralimpice și de trei ori medaliată cu bronz într-o probă în care concurenții ajung și la viteze de 110 km/h, s-a antrenat într-un tunel aerodinamic, împreună cu un ghid văzător. În concursuri, își urmează partenerul pe pistă și comunică, prin căști, cu el. Antrenamentul în tunel a ajutat-o să-și modifice tehnica, pentru un plus de viteză. Biomecanica sprinterului paralimpic Jarryd Wallace este analizată în laboratorul lui Weyand. În vârstă de 28 de ani, deținător a patru recorduri mondiale, lui Wallace a trebuit să i se amputeze jumătate din piciorul drept, din pricina unor probleme musculare și acum se folosește de analiza tehnicii lui, ca să alerge și mai repede.
Yunna Sinskey și domul de realitate virtuală
Dincolo de acești campioni, există voluntari care acceptă să participe la studii care să demonstreze că performanța poate fi îmbunătățită prin metode neconvenționale. Yunna Sinskey este o temerară de acest gen, pe care reporterii postului National Geographic au găsit-o la Laboratorul Lincoln și care merge pe o bandă rulantă montată pe o bază mobilă, într-un dom de realitate virtuală, de 360 de grade, cu camere și proiectoare montate pe pereți. Pe corp poartă markeri reflectorizanți, cu ajutorul cărora cele 18 camere din dom îi captează mișcările pentru un studiu care încearcă să îmbunătățească diagnosticarea și tratamentul traumelor cranio-cerebrale ușoare. Urmărirea tiparelor de mișcare poate contribui și la diagnosticarea accidentărilor sportive. De asemenea, în China există școli în care elevii, încă de la vârsta de 4 ani, testează tehnici de plonjon. Cercetătorii spun că debutul timpuriu poate duce la succes, dar poate crește și riscul de accidentări, la stagnare și la epuizare.
Steroizii, fațeta întunecată a inovațiilor
Totuși, discuția referitoare la performanța îmbunătățită de știință trebuie abordată cu mare atenție, pentru că în multe cazuri am asistat la surprize de proporții. În 1988, toată lumea s-a minunat, după recordul mondial al canadianului Ben Johnson, la 100 de metri, până când i s-a depistat în organism o substanță stimulatoare și astfel a fost deposedat de medalia de aur și trimis acasă, de la JO de la Seul. Epoca steroizilor a continuat și după 30 de ani, iar ciclistul american Lance Armstrong, campioana americană la atletism Marion Jones și delegația olimpică a Rusiei au făcut obiectul unor scandaluri pe măsură.
Jesse Owens vs Usain Bolt, proiectaţi în imagini fragmentate
Cursa tuturor timpurilor, Jesse Owens vs Usain Bolt, despre care s-a vorbit atât de mult, nu poate avea loc decât în imaginația noastră. Cu toate acestea, o demonstrație video, susținută de jurnalistul sportiv David Epstein la o conferință din 2014, a arătat că dacă Owens ar fi alergat pe aceeași suprafață ca Bolt, cel mai bun timp al lui pentru 100 de metri (10,2 secunde), obținut cu puțin timp înaintea JO din 1936, ar fi putut fi doar cu un pas în urma performanței lui Bolt (9,77 secunde) de la Campionatul Mondial din 2013. Proiecția a constat în fragmentarea imaginilor cu mișcările celor doi alergători, suprapuse în paralel cu suprafețele pe care aceștia au alergat. În opt decenii care ne despart de victoriile istorice ale lui Owens, iată că alergătorul care a uimit la Berlin continuă să rămână și astăzi în top. Iar asta nu s-a putut demonstra decât cu ajutorul tehnicilor video de ultimă generație, evident, la ora la care a fost făcută demonstrația.
Esmiana Jani şi moda cizmelor gonflabile
Nu doar sportivii apelează la miracolele tehnicii moderne, ci și artiștii. Spre exemplu, dansatorii de balet clasic, precum Esmiana Jani, în vârstă de 25 de ani, una dintre vedetele de la Washington Ballet, își solicită extrem gleznele și genunchii, la aterizări. Balerinii sunt singurii „sportivi” care trebuie să întindă vârful piciorului, la maximum, în timp ce se sprijină pe el. Pentru o recuperare rapidă, în condițiile în care stagiunile sunt aglomerate de spectacole, ei folosesc cizme gonflabile, care le masează mușchii picioarelor de la degete până peste coapse.